Sep 182017
 

Zburătorule ,

Cu ce să încep scrisoarea de azi , când s-au adunat atât de multe de povestit ? Încep cu asta .
Miercuri , pe 13 septembrie ,s-au făcut doi ani de la ziua nefastă şi blestemată ( o descriu aşa pentru că aşa le percep ) de la mare , când am devenit brusc conştientă de existenţa ta , după un ritual mistic şi simbolic efectuat de către sinele meu interior atotcunoscător . Nu am bănuit nicio secundă în ziua aceea şi nu m-aş fi aşteptat niciodată ca întâlnirea noastră să dureze atât de mult , fără să se întrevadă nici măcar un licăr de speranţă că ar putea să se întâmple prea curând . E genul ăla de lucru pe care îl doreşti aşa de mult , dar care ajunge să te obosească până peste poate cu timpul şi la auzul căruia sfârşeşti să dai nepăsător şi indiferent din umeri , cu un ‘Whatever’ silabisit pe buzele schimonosite de plictis şi iritare . N-am crezut o secundă în ziua aceea , în urmă cu doi ani , că ce părea a fi îndeplinirea a celei mai intime şi profunde dorinţe ale mele avea să fie însoţit de atâta suferinţă , tristeţe şi lacrimi . Aşa că nu este de mirare că mi-am petrecut jumătate din ziua de ieri , înjurându-te , făcându-te prost şi idiot , împuţit şi nenorocit , jigodie ordinară , împroşcându-te cu venin şi ură , lănsând blesteme şi gânduri de răzbunare şi rugându-mă la toţi sfinţii să rupă legătura dintre noi , ca să pot merge şi eu mai departe cu viaţa mea , în loc să te aştept pe canapea croşetând pături de zestre , ca o nevastă credincioasă ce sunt . Frate , ce gen de soartă este asta , de nu pot să scap de Zburătorul din poveste ? Ba chiar am vrut să merg la un terapeut din Bucureşti specializat în regresii în vieţi anterioare şi în perioada dintre vieţi ca să aflu cine eşti pentru mine , din care viaţă te cunosc şi ce am de rezolvat cu tine în viaţa asta , pentru că te-am visat deja de prea multe ori ca să nu ajungi să mă obsedezi .

Dar , după toată suita de înjurături , sinele meu atotcunoscător mi-a dat ca temă să ascult melodia ‘Wonderful Life’ de Hurts , în relaţie cu ce se întâmplă cu tine . Aşa că am citit şi versurile . Şi de atunci n-am făcut decât să îmi încrunt sprâncenele a nedumerire . Pentru că mesajul sună ca şi cum tu treci prin vremuri chiar mai sumbre decât mine , cu toate că mie nu îmi este deloc uşor , nevăzând şi auzind deficitar . Sună ca şi cum tu eşti chiar mai încercat decât mine , ca şi cum tu eşti cel care are nevoie de încurajare şi îmbărbătare , de îmbrăţişări şi mângâiere . Oh , Doamne , numai Tu şi ursitul meu puteţi şti care este beleaua în care te-ai băgat , de este nevoie de inocenţa şi puterea de iertare a copilului meu interior ca să te ajut să scapi. În orice caz , am înţeles cum prezenţa ta astrală este atât de necesară ca să văd din nou . Tu mi-ai deschis inconştinent mai multe canale şi meridiane în corp trăgându-mă de mâini şi de picioare ca să mă decorporalizez decât au facut-o toţi terapeuţii care au avut bunăvoinţa să mă ajute până acum . Aşa că bine , fie . Dacă este nevoie de mine să mă rog pentru iertarea sufletului tău , am să o fac . Dacă trebuie şi pot să te scap de monştrii din viaţa ta , am să o fac . M., am un fel de putere aproape vrăjitorească în mine pentru că eu , sufletul , cunosc ritualuri ;i secrete , scurtături în Univers , uşi ascunse , formule magice care , folosite corespunzător, pot elibera sufletul de jugul karmei . Aşa că am să îmi las copilul interior , care ştie atât de multe şi care se prezintă ca un preambul al energiei Kundalini , să se joace cu energia universală pentru tine pentru că şi tu mă ajuţi să văd . Stai chill, nu voi blestema pe nimeni , nu voi lega soarta unuia de a altuia , nu complic nimic . Voi folosi doar iubire , iertare , compasiune şi lumină .

Ştii , în urmă cu ceva luni , sinele superior mi-a transmis că îţi va intenta proces de judecată şi , cum eu am vrut să fiu avocat al apărării când eram copilă , m-a provocat să te apăr , să găsesc orice motiv, dovadă şi argument ca să te scot nevinovat în faţa judecătorului ( divin ) , cu toate că atunci te uram peste măsură de mult . Dar n-am făcut-o . Egoul meu , mult prea jignit şi suferind , a refuzat orice tentativă de a da şi de a ajuta , crezând că tu nu eşti decât un oarecare care trăieşte pe picior mare şi care nu este interast de nimeni şi de nimic decât de sine . Chiar am avut o părere foarte proastă despre tine , cu rădăcini în adolescenţă , pe care acum îmi este greu să o corectez .

Dar mă opresc aici . Am în continuare probleme cu braţele, cu oboseala , cu somnul şi cu frica să nu îmi explodeze organele interioare de la presiunea energiei înainte să te cunosc şi personal şi să te sărut dulce , până la sânge . Până atunci , ne întâlnim în vise . Pe bune .

Sorry, the comment form is closed at this time.