iun. 052018
 

Miercuri , 14 Februarie 2018

·
Zburătorule ,

Degeaba te-am așteptat noaptea trecută să vii la mine , fiind noaptea de Sfântul Valentin și toate celelalte . Și , cu toate că stau tare prost la capitolul romantism , afecțiune și iubire în ceea ce te privește , nu pot nega că egoul meu supraîncălzit apreciază efortul pe care îl depui ca să îmi faci aceste vizite nocturne . Desigur că și eu aș putea să fac acest efort de a ajunge la tine în dimensiunea astrală , dublând în acest fel șansele noastre de întâlnire , mai ales acum când știu că n-am să te mai găsesc în pat îmbrățișând o altă fată . Dar eu continui să am mari dificultăți în masterizzarea proiecției astrale .
În orice caz , pentru că nu ne-am întâlnit noaptea trecută , nu am avut de ales decât să mă hrănesc cu o amintire mai veche de a ta , de acum fix doi ani , tot de Sfântul Valentin . Îmi amintesc că picase într-o duminică . Visam . Se manifesta ceva peste măsură de neobișnuiit în timpul acelui vis , lucru care a acționat ca declanșator al lucidității mele . Stăteam pe spate . Undeva deasupra mea , la o înălțime considerabilă , zbura un porumbel alb . Făcea rotocoal-rotocoale prin fața mea , atrăgându-mi atenția . Era ca porumbeii păcii , atâta de alb și gingaș . El m-a trezit în timpul visului , făcându-mă conștientă . La scurt timp după aceea , am simțit decorporalizarea . Știam că erai și tu acolo , trăgându-mă de mâini , ajutat fără știrea ta de puteri mai înalte . Totul se manifesta în același mod după cum eram obișnuită , detalii tehnice despre care voi scrie cu altă ocazie . Cert este că am ieșit din corp ca să mă trezesc pe scara blocului , încercând să trec prin perete , fără izbândă . După ce m-am lăsat păgubașă , m-am întors spre tine . Erai în haine de casă , în izmene albastre și un tricou negru , pre care scria ‘The Offspring’ . Desigur , nu mă așteptam să fii pretty fly for a white guy . Te-am apucat de mână ca să te opresc din a te face nevăzut de la fața locuului , așa cum ar fi făcut un infractor de rând . Arătai așa cum mi te aminteam de la 20 de ani , dar cu vreo 10 ani mai în vârstă .
– Vrei să te întâlnești cu mine la un drink astăzi ? m-ai întrebat tu .
Cum eu tremuram ca frunza de emoție și de drag pentru tine , m-am trezit imediat . Și uite așa aștept de doi ani acel ‘astăzi’ și acel ‘drink’ .

Marți , 13 Februarie 2018

Zburătorule ,

Tot căutând cu de-amănuntul prin amintirile prăfuite ale vizitelor tale nocturne , am dat de una pe care nu reușesc să o plasez cu destulă precizie în timp , dar care se păstrează destul de vie în mintea mea , așa că merită consemnată . Trebuie că s-a întâmplat undeva în jurul Sfintei Marii , în august 2016 . Îmi amintesc că , în jurul acestei date , am ajuns la urgență la spital după un fel de atac de panică pentru că simțeam că îmi bătea inima pe dreapta . Dar se prea poate ca toate astea să se fi întâmplat în iulie . Îmi amintesc că așteptam deja de luni bune să accepți cererea mea de prietenie de pe FB , după ce te salutasem deja prin doi prieteni de-ai tăi și chiar și prin prietena ta de atunci , fără să primesc vreun răspuns de la tine . Nu mai puteam suporta . Îmi amintesc cum cineva îmi descria pozele tale cu această altă fată , cum și ce făceați , etc . Nu mai avea rost , îmi ziceam . Era o cumplită nebunie să te mai aștept , să mai sper , să mai cred că era ceva real în visele mele . Așa că am decis să o șterg pe iubita ta din lista mea , iar pe tine să te blochez complet . În noaptea aceea , m-ai vizitat . Erai totul un val-vârtej , o vijelie . M-ai cuprins cu totul în brațe , mi-ai luat palma în mâna ta și mi-ai îndreptat-o spre coșul pieptului , acollo unde arăți de obicei că sa află sufletul .
– Ai deja ceva aici care I like , mi-ai zis . Eu nu mă blochez de ziduri , ai adăugat mai târziu în acea noapte , în timpul unei noi vizite , cu toate că în timpul acestei noi vizite te înfățișai cu chipul mult mai tânăr și chipeș al lui B. , cel care a contribuit maxim la atacul meu cerebral . Chip pe care aș fi putut să îl îndrăgesc mai mult dacă ne-am fi cunoscut într-un alt context istoric .
Dar să fi fost like-ul din formulareaa ta o aluzie la blocajul pe care ți-l aplicasem cu numai câteva ore în urmă ? Să fi știut tu oare că te îndepărtasem de a-mi mai accesa postările ? Dar oare să fi făcut acest lucru până atunci ? Să mă urmărești în ascuns , ca un nebun înfricoșător și deviat ? Dar ai putea tu oare să fii mai deplasat decât mine , eu cea care ți-am dedicat un întreg blog și o pagină pe FB ? Poate să fie ceva mai disperat decât gestul meu ? Cum și cui să îi dovedesc eu că tu ești infractorul , invadatorul , asupritorul și intrusul ? N-am cum să îi spun niciunei fețe de pământean că ești tu cel care mă chinuiește de doi ani și cinci luni , fix . Azi se împlinesc . Nu pot să fac nimic . Este așa cum mi-ai mărturisit cu o altă ocazie :
– D.M. și ceilalți lasă amprente . Eu nu las .
Desigur , Zburătorule . Tribunalul uman nu vede , dar cel al lui Anubis da . Acum îmi pare așa de rău că nu am scris atunci despre acea vizită a ta cu amprentele . Fusese una dintre cele mai lungi . Cu toate că , la sfârșit , am decis să îți întorc definitiv spatele .

Marți , 13 Februarie 2018

Zburătorule ,

Sunt atât de multe vise și momente în timpul cărora m-am intersectat cu tine , că acum simt un regret nespus că nu le-am consemnat în scris la momentul potrivit , când amintirea lor era mult mai proaspătă și vie în memoria mea . Acum nu pot decât să lucrez cu umbre și impresii ale acelor fenomene de atunci . Și sunnt atât de multe . Dar iată una dintre aceste întâmplări de care îmi amintesc mai bine .
Trebuie să știi și tu că există acest obicei la noi , la români , ca dee Sfântul Andrei domnițele , fetele nemăritate și nebunele să își viseze ursitul , după efectuarea unui ritual în prealabil . Am făcut și eu acest ritual trei ani la rând . De fiecare dată am avut același rezultat în privința persoanei visate . Anul trecut , în noapptea de 29 spre 30 Noiembrie 2017 , de Sfântul Andrei , am pus o crenguță de busuioc sub pernă , așa cum se face , apoi m-am rugat la Dumnezeii din stele să îmi arate în vis ursitul , băiatul cu care îmi este scris în stele să fiu . Am rugat energiile universale să nu mă dezamăgească și să îmi permită să văd fața acestui băiat , chiar dacă el ar fu altcineva față de cel pe care mi-l doresc .
Am alunecat apoi în vis cu atâta ușurință , că a fost aproape jenant că nu pot să îmi păstrez luciditatea în timpul viselor mai des . M-am trezit lucidă și conștientă în mijlocul unui vis care părea pur și simplu că mă aștepta să îmi transmită un mesaj . Eram într-o cameră oarecare . Pe un perete se găsea o ușă . În cameră mai erau două persoane , un băiat și o fată care păreau că vroiau să mă ajute , să mă ghideze , să îmi mențin luciditatea cât mai mult . Am vrut să îi îmtreb ceva fără noimă , dar ei s-au grăbit să îmi spună :
– Lasă aceste lucruri pentru mai târziu . Grăbește-te . Intră pe acea ușă . Uită-te în cealaltă cameră . Întreabă acolo și privește . Îți vei găsi răspunsul .
Așa că am deschis ușa și am intrat în vechea sufragerie din primul apartament în care am locuit cu familia mea , până la vârsta de 9 ani . A fost singurul loc din cel 15 în care am locuit până acum , la 30 de ani , pe care l-am considerat și simțit acasă .. La vechiul birou din lemn din această sufragerie , pe unn scaun directorial , se afla un bărbat . Stătea cu spatele la mine și scria într-o carte groasă , enormă , cu siguranță mistică , ca un fel de registru cu foi infinite sau ca o carte de vrăji . Sau poate era chiar cartea vieții mele cuprinsă în înregistrările acașe .
– Cine este ursitul meu ? am întrebat pe acest bărbat .
El s-a întors cu chipul spre mine . Fața sa bătrână , albă și înțeleaptă s-a preschimbat , pixel cu pixel , moleculă cu moleculă , în chipul tău .
– Bine , fie . Tu ești , am zis eu .
Tu mi-ai zâmbit nespus de nevinovat și commplice . Nu mi-ai zis niciun cuvânt , dar ochii tăi spuneau totul . Iar eu nu am fost dezamăgita că tu erai . Și m-am trezit .

Luni , 12 Februarie 2018

Zburătorule ,

Te-am visat vineri noaptea din nou . A fost un vis tare nostim , părea aproape bătător la ochi la câte simboluri subconștiente am recunoscut în acest vis . Dar ca să îl descriu în detaliu ar fi o muncă de sisif . Cert este că , la un moment dat , mă aflam într-un colț al unei camere , așteptând să îmi primest pedeapsa pentru o obrăznicie oarecare pe care o făcusem când , deodată , m-am simțit trasă prin perete de două mâini nevăzute , eliberându-mă de asupritorii mei din camera respectivă . Erai tu cel care mă salva într-un mod atât de neașteptat și drăgălaș . Asă că nu am putut să joc deloc cartea mea preferată de ofensată , de enervată și iritată . Motiv pentru care te-am lăsat să faci ce ai vrut cu mine . Și , înn timp ce te nerușinai cu mine în fel și chip , mi-ai șoptit în ureche :
– Kitty-Kat , and I don’t know what to do , ‘couse I’ll never be with you .
După care m-am trezit . Desigur că mintea mea subconștientă a ales melodia ‘You’re beautiful’ de James Blunt după care să construiască un întreg vis . Nu pot să subliniez mai mult și mai bine cât sunt de deznădăjduită în privința unei posibile întâlniri cu tine , în ciuda acestor lucruri pe care le fac pe care le simt în zadar . Într-adevăr cred că n-am să fiu vreodată cu tine , dar ca să îmi facă în ciudă” , cu puțin timp înainte de vizita ta , am avut din nou o viziune prin al treilea ochi . Ne întâlnim în cele din urmă . Și cu asta basta .

Duminică , 11 Februarie 2018

Și la începutul anului am călătorit cu mintea în dimensiunea cauzală ca să dau ochii cu marele judecător divin , Anubis cel cu capul de șacal care înclină balanța în favoarea sau împotriva ta , roasî fiind până în măduva oaselor de buna judecată a lui Dumnezeu pe care Îl cred adesea scos din ecuație de principiul său contrar demonic . Iar Anubis mi-a zis :
– La sfârșitul lunii ianuarie sufletul tău geamăn va duce o mare bătălie care va marca sfârșitul războiului .
– Înseamnă acest lucru că ne vom putea întââlni în curând ? a întrebat sufletul meu atât de deznădăjduit , dar licărind a speranță .
– El mai are probleme la parchetul nostru de pe lângă tribunalul divin cu o datorie care ar putea să îi spulbere orice vis de libertate , mi-a răspuns Anubis cel care împarte legea fără greș .
– Cum să înduplec sorții ca să iasă el învingător ? Cum să îi răscumpăr libertatea ? Cum să plătesc din capitalul meu universal în numele lui ?
– Nicio avere , nici argintul , nici aurul , nimic nu mă satisface decât sufletele voastre . Și pentru ca mila divină să încline în favoarea voastră , atunci tu roagă-te pentru iertarea sufletului său .
Si deci am coborât din aștri și am învățat să mă rog și cu inima , nu numai cu mintea .

Duminică , 11 Februarie 2018

Zburătorule ,

Știi și tu cum este mintea omului , atât de plină de îndoială și de slăbiciune . Atât de grabnică să se lase pradă tentațiilor de orice fel . Atât de dornică să se lase ispitită de fleacuri , dar mai ales de posibile surse pentru și mai multă suferință . Zic astea pentru că mai-mai că îmi vine să îl las pe acest prieten al tău să îmi intre pe sub piele doar pentru că îmi dă like-uri la pozele de pe FB . Îl simt pe acest prieten al tău mult mai aproape de mine doar din cauza acestei formalități banale pe care o face , dar așa îmi tresare innima când îi aud numele în lista de oameni care au apreciat o poză că am ajuns sincer să îmi pun sub semnul întrebării raționamentul . Sunt slabă și nevolnică și aș face orice pentru un gest de bunăvoință din partea unui om . Și pare-mi-se că , ori de câte ori îmi dă el vreun like , simt că parcă îmi dai tu , știind în sinea mea , de la el , că voi doi vă mai întâlniți ocazional . Oh, și ce fericire nespusă trebuie să fie să fii oricine și să stai în fața ta și să vorbești cu tine despre fotbal , mașini și femei . Vezi de ce îl las să mi se strecoare în mintea subconștientă ? Da , da , desigur , din prostie și din nimic altceva .

Sorry, the comment form is closed at this time.