Noi 282017
 

Această parte continuă de aici.

Aşadar , amintirea de la punctul 5 marchează începutul sfârşitului . Odată ce aţi plecat voi de la pietre ca să mergeţi la facultate , ceva s-a schimbat în starea lucrurilor , în grupul nostru şi în general . N-a mai fost la fel de frumos şi de haios , cu toate că eu îmi găsisem un alt grup de apartenenţă într-un ONG local încă de la finele clasei a 10-a . Poate că am fost într-o oarecare măsură mai lucidă decât prietena mea . Poate că eu am întrevăzut cât de absurd era să stărui în dorinţa mea de a vă cunoaşte şi a vă vorbi , când realitatea îmi demonstra în mod vădit că voi nu aveaţi această disponibilitate , cu toate că , probabil , nici nu ne-aţi fi respins . Dovada vie care connfirmă afirmaţia mea este această fată , E., şi ea tot o negricioasă de statură mică , punk-istă şi cumsecade , pe care am cunoscut-o în vara lui 2004 , pe la CF , înainte de a se deschide terasele de jos , de lângă scenă şi de a ne muta de la CF la bănci . Nu ştiu cum s-a întâmplat , dar cert este că s-a amestecat în vorbă cu noi . Ea este cea care ne-a spus numele tău complet şi multe alte detalii pe deasupra . Întâmplarea făcea ca ea să înveţe în acelaşi liceu cu tine , cu două clase în urma ta . De fapt , cred că de la ea am aflat şi unde înveţi . Nu te cunoştea personal ,dar te ştia din vedere . I-a luat mai puţin de o săptămână să intre în grupul vostru , dar este lesne de înţeles că faptul că era colegă de liceu cu tine şi cu M.L. a fost o scuză foarte bună să vă salute , lucru pe care l-a mărturisit ulterior şi ea . Tot întâmplarea a făcut ca ea să locuiască la numai câteva blocuri de mine , ceea ce mi-a uşurat întoarcerea acasă pe care părinţii mei o amânaseră de la 7:30 cu un an în urmă la 10 seara în acea vară . O vară întreagă m-am întors seară de seară cu ea acasă . Şi tot drumul , de la pietre până în Obor , ea nu făcea decât să îmi vorbească despre tine , fie că vroiam , fie că nu vroiam , iar adevărul gol-goluţ era că nu vroiam să aud de tine , ci de cel care îmi plăcea mie , C.A. , despre care puteam să aflu diverse de la ea . Dar pe ea nu o interesa . Desigur , îl ştia şi pe acela din vedere , dar nu era decât un fel de cocalar îmbâcsit pentru ea , aşa că ignora inconştient orice tentativă a mea de a obţine informaţie despre el . Făcea ce făcea şi schimba subiectul , aproape în mod constant întorcându-l spre tine şi ceilalţi . Îţi poţi imagina la ce nivel de saturaţie putuseră să ajungă urechile mele ? Toată ziua M. în sus , M. în jos de la prietena mea , iar seara primeam acelaşi tratament în doze chiar mai mari de la această nouă fată care intrase în viaţa mea într-un mod atât de neasteptat şi straniu . Iţi poşi , de asemenea , imagina că a trebuit să o fac pe intermediarul între E. şi prietena mea , pentru că , în mod ciudat , cele doua nu îşi vorbeau în mod deosebit , chiar dacă E. ştia foarte bine că amicei mele îi placea de tine , nu mie . Dar ea pe mine mă umplea până la refuz de detalii , atât de mult , că am blocat folderul cu numele tău din mintea mea . Chiar şi acum am dificultăţi serioase în a-ţi rememora imaginea , chiar dacă te-am visat de sute de ori între timp . Nu îmi amintesc decât că îmi repeta într-una că erai un băiat tare ,tare ciudat , dar numai Dumnezeu ştie de ce erai tu un ciudat pentru ea .

N-am fost prietenă cu ea decât până undeva la începutul clasei a 10-a , în preajma balurilor . Ca două masochiste în toată regula , eu şi prietena mea am decis să mergem la balul vostru , fiecare pentru interesul ei . Îmi amintesc şi acum ce noapte horror a fost . Tu erai cu prietena ta artistă , al meu crush cu a lui . Iar amândouă eram devastate şi plânse până la umilire , pentru că de-asta te duci la baluri în Millenium , ca să suferi în tăcere după un bou sau un altul . Eram singure-singurele cuc , suspinând şi jelind după voi , fiecare cu gânduri de răzbunare pentru prietenele voastre pe care le consideram vinovate că v-ar fi vrăjit , păcălit , îmbrobodit în vreun fel necinstit şi necurat , mai ales că în ochii noştri erau amândouă nişte urâte cu strungăreaţă şi dinţi strâmbi , nespălate şi deşănţate , slăbănoage şi deşirate la care nu se putea uita nici dracul , darămite voi , băieţii visurilor noastre ? Desigur , acum la 30 de ani , râd de mă prăpădesc când îmi amintesc aceste întâmplări , dar ce putea şti inima unei fete de 16-17 ani , când tot ce îşi dorea ea era puţină mângâiere gingaşă şi drăgălaşă , pe furiş sau chiar în văzul tuturor , numai aşa , de ciudă , să moară celelalte ofticate , inamicele , duşmancele şi rivalele ? Am asistat la adevărate scene de bătaie , păruială şi lupte în nămol între colegele de liceu pentru nişte băieţi atât de meschini , că ţi se întorcea stomacul pe dos. Îmi este aşa de ruşine să admit acest lucru despre mine , dar şi eu am fost una dintre aceste fete psihopate , dar în apărarea mea voi adăuga că nu am ajuns niciodată la păruială . Totuşi , am nutrit sentimente profunde de invidie şi răzbunare pentru rivalele mele un an mai târziu , când am sfârşit într-o prietenie nesănătoasă cu primul nebun în mâinile căruia am picat şi de care m-am vindecat mulţi ani mai târziu . Dar în acea noapte a balului tău de absolvire , când mintea şi inima mea nu fuseseră pe deplin corupte , când mă ciocneam cu tine de duzini de ori pe scările alea strâmte din clubul ăla , impresia mea generală continuă să fie aceea că eram un fel de avocat al apărării , sau un misionar trimis să te convingă în legătură cu ceva . Uite că mă conectez , în sfârşit , cu emoţia şi credinţele şi ecourile de atunci . Se pare că atunci eram de părere că , dacă tot mă întâlneam atât de des cu tine , în timp ce ea nu o făcea la fel ca mine , poate luai cumva aminte măcar de fiinţa mea şi aşa ai fi putut să o observi şi pe ea . Prezenţa de spirit , credeam eu , putea lucra şi prin influenţă . Mi se părea că aşa interpretam eu aceste sincronicităţi dintre noi .

Dar s-o lăsăm baltă cu balul şi să mergem mai departe cu povestea că înainte mult mai este . Am pus deja cărţile pe masă şi am recunoscut că mi-am petrecut o bună parte din clasa a 10-a dând târtocoale de una singură stabilimentului tău şcolar ca să mă intersectez , cică întâmplător , cu C.A. Nici nu era greu , scurtam sau lungeam drumul până la piaţă , să iau pâine , cartofi şi tot felul de alte produse pe care le foloseam ca scuză ca să mă hârjonesc şi să mă hlizesc de gardul de la voi . Şi când a început vacanţa pentru faza naţională a olimpiadei de limba română , aceste vizite s-au înteţit într-un mod aproape absurd şi ridicol , fără să fiu de vină în mod expres . Nu avusesem noroc în acel an de profesor decent la română , aşa că pregătirea o făceam mai mult de una singură . Cea dintr-a 9-a , foarte cumsecade şi deşteaptă , era în concediu de maternitate . Predase şi la voi înainte să vină la noi . Printr-un concurs de împrejurări , profesoara mi-a recomandat să fac rost de materia pentru anul meu de la o tipă din liceul tău , pe care o cunoşteam personal . Uite aşa am fost „nevoită” să trec mereu pe la ea în timpul orelor de curs , pentru un nou material , că nu putuse să mi le dea pe toate deodată . Şi ea se pregătea pentru acelaşi concurs . În plus , era şi în an terminal , deci în aceeaşi generaţie cu tine . Săptămâni la rând a fost un du-te-vino pentru mine pentru aceste foi . Dealtfel , acela a fost şi singurul an în care am luat un premiu la faza naţională , deci bănuiesc că a meritat efortul . Te întrebi dacă îmi părea rău că băteam aşa drumul , ca o destrăbălată fără casă ? Ba bine că nu . M-am întâlnit cu C.A. cu fiecare ocazie , dar nici pe tine nu te ratam din aria mea vizuală , chiar dacă nu pe tine te căutam să te mănânc din priviri .

Şi apoi aţi plecat aproape toţi . Şi nimic nu a mai fost la fel . Au apărut alte crush-uri , alte poveşti , alte întâmplări . Îmi amintesc foarte puţine despre următorii doi ani la pietre , în ceea ce te priveşte . Probabil că te vedeam ocazional , în weekend-uri şi pe timpul verii . Trebuie să mai fi fost pe acolo , pentru că fata asta te-a iubit şi căutat până a plecat la facultate în 2007 . În orice caz , eu nu am mai fost singură după ce ai plecat tu . Te întrebi dacă am iubit pe aceşti noi oameni din viaţa mea ? Atunci sigur că aşa credeam , dar o iubire care te face isteric nu poate fi iubire , aşa că acum nu mai cred că am iubit pe nimeni , niciodată . Dar aşa cum tu faci un capitol consistent în existenţa mea , aşa o fac şi alţii . Poate capitole chiar mai vaste , mai dureroase şi mai dramatice .

Ce rost mai are să îţi povestesc despre zecile de întâlniri de la pietre , din Dreams şi din Stuf ? Să trecem direct la facultate . Nu am ştiut niciodată unde te-ai dus , ce facultate ai urmat , ce specializare . Nu am ştiut niciodată ce planuri de viitor aveai , ce visuri şi aspiraţii , ce năzuinţe . Ce vroiai să te faci când erai mare . Nici acum nu am nici cea mai vagă idee despre cine eşti în realitate . Dacă eşti sau nu genul de băiat care s-ar băga sub maşina cu skate-ul ca să mai înşurubeze la toba pe care l-aş prefera de un milion de ori genului de om îmbrăcat în costum Armani , fără tangenţe cu departamentul service . Nu m-ar deranja dacă ai fi un bun agent de vânzări . Te-aş lăsa să îmi vinzi gogoşi despre aceşti doi ani , numai să le faci delicios de credibile . Ca să te iert , câteodată îmi imaginez că eşti gigolo întreţinut de femei în vârstă de pe întreg mapamondul , cu care te afişezi la Intercontinental şi cu care te perfecţionezi în artele amorului fizic , lucru care nu m-ar deranja . Măcar aşa ai putea trece cu vederea că eu sunt o fostă videochat-istă . Şi câteodată îmi imaginez că nu eşti decât un simplu băiat de la ţară care a căzut în vreun canal în copilarie , ca şi-a văzut moartea în faţă , că a rămas cu această abilitate de a se decorporaliza după întâmplare şi care suferă de hernie la disc după ce viaţa nu s-a dovedit chiar aşa de mirobolantă , cu toate că tu erai decis să o iei în piept cu tot curajul când ai plecat la facultate . Vorbesc despre tine sau despre mine ? Despre tine nu am făcut decât să bănuiesc că te-ai dus în Bucureşti , la Politehnică şi că locuiai în Regie , ca atâţia alţii . Ultima informaţie despre tine am obţinut-o tot după o întâlnire sincronizată . Prietena mea nu te mai iubea deja de ceva timp . De fapt era împreună cu un individ care mă făcea scorpie într-un mod neobişnuit de pozitiv , fără să omită să mă facă şi nebună pe deasupra . Îmi spunea cum putea o fată ca mine să fie cu un tolomac ca cel cu care mă afişam . Era în 2008 , pe timp de vară . De fapt , cred că bătea spre toamnă , în perioada restanţelor . Trebuie ca tu să fi fost licenţiat în acel moment , dacă nu cumva te-ai făcut farmacist . A treia fată din grup era împreună cu acest tip , E.A. , care îşi dădea restanţele . Noi locuiam în Grozăveşti pe timp de vară şi acceptaserăm să îl cazăm pe durata examenelor . În tren , în drum spre noi , s-a întâlnit cu tine . A intrat în vorbă cu tine pentru că te recunoscuse de acasă , chiar dacă nu frecventaserăţi acelaşi cerc de cunoştinţe . I-ai spus că locuiai cu prietena ta de atunci cu chirie într-o garsonieră , că lucrai , că erai OK . I-ai zis şi despre facultatea pe care o urmaseşi , dar pur şi simplu nu îmi amintesc care era . Băiatul ăsta ne-a pasat mie şi prietenei mele toata informaţia . Aşa am aflat că tu crescuseşi , că erai băiat mare sau pe cale de a deveni matur , cu job şi chirie de plătit . Ne-am întrebat dacă mai vindeai şireturi şi toate celelalte . Îmi amintesc că , după aceste veşti despre tine , am întrebat-o pe amica mea dacă l-ar părăsi pe prietenul ei de atunci în caz că tu ai veni la ea ca să fiţi împreună . S-a gândit doar foarte puţin şi a spus :
– Nu , nu l-aş părăsi . Cred că mi-a trecut de M.

Eu am crezut-o atunci . Nu am mai fost prietene după acea conversaţie . Prietenia noastră a durat cât timp i-a plăcut ei de tine . Dar mie de ce nu mi-a trecut ? De ce , acum că sfârşesc povestea , simt acest gol imens în stomac şi mi se umplu ochii de lacrimi şi inima de tristeţe şi amărăciune ? De ce mă simt ca şi cum absenţa ta din viaţa mea echivalează cu un membru amputat ? De ce doare aşa de tare ? De atunci nu am mai ştiut nimic de tine . Îmi amintesc că , totuşi , îmi aminteam ocazional de tine , că mă întrebam despre soarta ta şi că păstram o poză haioasă cu grupul vostru în calculator , găsită numai Dumnezeu ştie unde şi pe care o scoteam de la naftalină ori de câte ori mă apuca dorul de voi . Acum , când mă apucă , rog al treilea ochi să îmi permită să privesc în cartea vieţii tale , dacă ochii mei fizici blegiţi de soartă nu mai pot urmări .

Şi asta a fost rezumatul a tot ce a fost atunci .

Sorry, the comment form is closed at this time.