Noi 022017
 

Zburătorule ,

Câteodată mă simt aproape norocoasă că nu văd temporar , pentru că aşa pot evita să mă confrunt cu tot felul de chestii dureroase , că recitirea tuturor acestor scrisori pe care le compun de când m-am apucat de acest blog în urmă cu 10 luni , în ianuarie . Aproape că mor de ruşine când mă gândesc câte trăznăi am putut scrie aici , câte noţiuni conceptuale am uzat cu atâta uşurinţă şi gratuitate , lucruri pe care nici măcar nu le înţeleg în totalitate , ca proiecţie astrală/decorporalizare , vis lucid , telepatie , chakre ,energie , Kundalini , al treilea ochi , precogniţie şi retrocogniţie , sau chiar Dumnezeu şi suflet . Dar mai ales simt că am abuzat fără discernământ de noţiunea de ‘suflete gemene’ , fără să am habar la ce se referă şi cu ce se mănâncă . Timpul a trecut , iar mintea mea s-a deschis prea puţin către înţelegerea şi asimilarea acestor concepte , aşa că , în loc să mă simt mai împăcată şi liniştită , simt că toată energia asta s-a îmbuteliat în stomac şi intestine , constipându-mă şi rănindu-mă fără milă , făcându-mi maţele să se întoarcă pe dos , storcându-mi-le , apăsând pe ele, erodându-le de-a binelea . M., mi se face pur şi simplu rău când mă gandesc că tu eşti Zburătorul din visele mele . Sunt frântă . Pur şi simplu această probabilitate se află într-o contradicţie atât de puternică cu realitatea mea curentă cu care m-am obişnuit aşa de mult . Motiv pentru care am decis să şterg cu buretele tot ce am scris până acum pe blog şi să îţi povestesc despre trecut ,mai ales că pe acesta trebuie să îl exorcizez dacă vreau să primesc o şansă să merg mai departe cu viaţa mea . Îţi voi scrie despre toate lucrurile de care îmi amintesc care te-au implicat pe tine ca personaj . Pe cât posibil , voi descrie evenimentele în ordine cronologică , cu toate că simt că fac un act de înaltă trădare scriind despre aceste lucruri , pentru că nu eu te-am iubit în secret timp de 4 ani , ci prietena mea din copilărie . Sau poate de aceea trebuie să scriu cât mai mult şi mai detaliat , ca să mă eliberez odată pentru totdeauna de acest secret .

M-am mutat cu părinţii în zona catedralei în 1998 , după o excursie prelungită în Turcia cu familia , lucru care m-a determinat să renunţ la un an şcolar , pe care l-am repetat în 1998-1999 , clasa a 4-a . Cât timp am locuit în această zonă , adică până în 2003 , când am început liceul , nu am ratat nicio ocazie să mă învârt în jurul blocului tău , chiar dacă asta însemna să ocolesc tot cartierul ca să ajung la şcoală . Nu aveam nicio idee atunci că tu locuiai acolo , lucru pe care l-am aflat mult mai târziu . Nu îmi amintesc cu precizie când , dar în orice caz , după vara lui 2003 , când te-am văzut prima oară în skatepark . Dar până să te văd ,locurile în care umblai tu mă atrăgeau ca magnetul . Acum că scriu despre aceste lucruri , îmi vin şi mai multe amintiri în atenţie . Ca de exemplu , cum mă duceam la plimbare de una singură fără niciun motiv aparent prin Hipodrom , spre Microhală şi cum o luam mereu pe aleea aceea micuţă de lângă blocul tău care dă în spate , apoi pe la liceul tău , taman când ieşeaţi de la ore ,etc. Din cauza decalajului clasei a 4-a , ai fost cu doi ani şcolari în faţa mea , cu toate că nu eşti decât cu 6 luni mai mare decât mine . M., te-am urmat inconştient peste tot şi habar nu am avut că fac asta . Sau oare ? Eram fetiţa asta de clasa 4-a , la 12 ani , şi ştii ce făcea ea ? Se ducea zi de zi la librăria vis-a-vis de blocul tău şi la anticariatul de lângă catedrală şi la chioşcul de ziare să îşi cumpere revistele Popcorn şi Bravo , fie că era vară sau iarnă , doar doar s-o întâlni cu sufletul ei pereche . Serios , îmi amintesc că am măzgălit într-o duzină de jurnale toată această tristeţe a mea , imposibilitatea de a-l găsi pe acest băiat ca mine . Şi nu aveam decât vreo 12-13 ani în aceste pelegrinări sufleteşti ale mele . Toţi aceşti ani ai copilăriei şi ai pre-adolescenţei sunt foarte confuzi pentru mine . Am fost tocilara clasei , dar şi prima în topul preferinţelor colegilor mei de sex masculin . Ei mă plăceau , dar niciunul nu avea curaj să fie mai insistent . Aşa că a trebuit să fiu eu cea curajoasă să abordez un coleg de clasă în ajunul Sfântului Valentin din 2003 , numai de dragul de a avea pe cineva cu care să mă pup ( pentru prima oară ) şi de la care să primesc un ursuleţ, ceva în acea zi . Dar ce am făcut cu acest prim gagiu al meu de ziua îndrăgostiţilor nu a fost decât să îl târăsc prin mocirlă şi zăpadă , încălţată cu toacele mele de 10 centimetri, că altfel nu aveam cum să îi ajung la gură să îl pup, ghici unde ? La hexagoane şi pe bază , cu toate că eu nu mai fusesem niciodată acolo . Bănuiesc că instinctul te duce unde vrea el , în baza legii atracţiei şi a rezonanţei . Şi cum îţi ziceam , a trebuit să mă cocoţ pe toate bordurile şi treptele alea de acolo ca să fac schimb de salivă pentru prima oară cu un reprezentant al sexului opus , pentru că am avut un real talent în viaţa asta de a-mi alege gagii ca nişte urşi pe lângă mine . Asta ce lege universală o fi ? Mi-am dorit ani de zile , copil fiind , să primesc un urs de pluş uriaş .Dumnezeu l-a materializat sub forma unor iubiţi ca nişte urşi grizzzli în adolescenţă . În orice caz , 14 februarie 2003 este ziua în care am văzut baza şi m-am îndrăgostit de loc . Avea ceva pe vremea aia , probabil faptul că nu era totul o paragină , aşa cum este acum . Sau poate că mi-a plăcut aşa de mult pentru că erai şi tu acolo .

A urmat după aia capacitatea , înscrierea la liceu şi revendicarea libertăţii de la părinţi , păstrători ai fericirii noastre , a tuturor . Dar de unde ? Mai bine le iau pe toate pe rând . Îmi amintesc despre acele timpuri că eu şi colegii de şcoală frecventam părculeţul de după blocuri, vizavi de skatepark . Îmi amintesc că am crescut foarte diferit de ei , că eram singura din clasă care asculta rock , îmi amintesc că am investit mult timp şi energie ca să o cizelez pe colega de bancă să asculte şi ea Linnkin Park , cât mi-a luat să o atrag către ieşitul afară , adică în afara perimetrului blocului său , unde stătea la scară cu toţi puştii de 15 ani . Îmi amintesc cum ne devenise mie şi ei imposibil să îi mai toleram pe ceilalţi , cu puştismele şi manelismele lor . Îmi amintesc cum m-am lepădat de tocuri şi bluzele până la buric , depăşind aşa faza aia de adolescenţă focusată până peste poate pe dorinţa de a impresiona băieţii prin aspectul fizic . Şi aşa cum îţi spuneam , obosită de colegii de clasă excitaţi până peste poate , mi-am amintit de bază şi de skatepark , cum îmi plăcuse aşa de mult când îl văzusem prima oară cu numai câteva luni în urmă . Aşa că i-am zis prietenei mele că ştiu acest loc grozav , nu departe de părculeţul de copii unde ne iroseam noi timpul, unde am putea merge . A fost de acord , aşa că am plecat imediat în explorare .

V-am observat pe tine şi pe prietenii tăi din primele zile , cu toate că nu pot spune cu certitudine dacă m-ai impresionat din prima sau nu . Pe mine nu , dar pe prietena mea da . Şi încă în ce mod . Oh , M., eraţi aşa de diferiţi de toţi colegii noştri manelişti şi cocalari !! Doamne , eraţi pentru ochii noştri cum este o briză de aer proaspăt la munte sau la mare pentru plămâni , deşi iar nu aş putea afirma cu toată tăria că vă consideram deosebit de chipeşi . Ba din contră , îmi amintesc de tine că erai un slăbănog şi negricios . De fapt , pentru că nu îţi ştiam numele , eu şi prietena mea te distingeam din mulţime datorită culorii pielii . Ea cam aşa spunea : „Mie îmi place cel mai mult de cel care este mai negru la culoare . Ţie de cine îţi place cel mai mult ?” Dar nu ştiu care era răspunsul meu . Mie îmi plăcea de toată lumea . Îmi schimbam febleţea după cum bătea vântul . Cum apărea unul nou printre voi mai acătării , îmi pica imediat cu tronc . Cu cât se îmbrăca cu blugi şi tricouri din ce în ce mai largi , cu atât îmi plăcea mai mult . Dar n-aş zice că preferam stilul de rapper , extra large la pantaloni , ci mai degrabă cel de punk-ist cu influenţe … mai bine nu zic . Dar în fine , ideea este că mie mi-a plăcut de voi toţi ca grup . Din acest grup , l-am recunoscut din prima pe M.L., cu care am aflat mult mai târziu că erai coleg de liceu . Chiar şi de clasă , poate ? Eu îl ştiam din şcoala generală . Am fost ani de zile sută la sută convinsă că el fusese coleg de clasă în generală cu sora mea , dar ea nu l-a recunoscut , cu toate că i l-am arătat de câteva ori , când venea şi ea cu noi la plimbare . Ba mai mult , prietena mea mă ruga să o invit şi pe sora mea tocmai din cauza acestei posibilităţi , că cei doi să fi fost colegi de clasă , şi aşa doar-doar s-or recunoaşte , şi-or vorbi şi s-o crea o punte de legătură cu voi ca să intrăm în grupul vostru pentru ca ea să îţi vorbească , să te cucerească şi să fiţi împreună . Am manipulat o grămadă de lume şi am fost obligată să creez o grămadă de circumstanţe pentru ca prietena mea să stea măcar la un metru distanţă de tine . Revenind la sora mea , ea nu a confirmat niciodată că l-ar cunoaşte pe M.L. , aşa că nici eu nu am idee în prezent de unde îi ştiam numele , dar ştiu cu siguranţă că îl cunoşteam din şcoala generală . Nu este exclus să fi fost amic cu vreun alt crush de-al meu din copilărie sau să îmi fi plăcut direct de el printr-a 5-a sau a 6-a .Dar mai degrabă îmi amintesc de alţii decât de el . În orice caz , pentru că prietenei mele îi plăcea din ce în ce mai mult de tine , eu m-am ferit să te „văd” , să te admir , să te simpatizez , să te plac în oricare alt mod în afară de un potenţial iubit al ei . Şi aşa cred că am făcut . Dar voi reveni la acest aspect al poveştii acesteia pe măsură ce scriu .

Dar uite alte lucruri pe care mi le amintesc despre vara lui 2003 , când te-am văzut prima oară , la 16 ani . Îmi amintesc că părinţii mei nu mă lăsau afară decât până la 7:30 seara , aşa că noi două ne întâlneam la 3:30 ca să ne ocupăm locurile de observaţie , cât mai aproape de locul unde ştiam că vă strângeaţi voi de cele mai muulte ori . Îmi amintesc că pe ea o lăsau părinţii mai mult afară şi că de aceea mai venea câteodată o altă fată cu noi , doar ca să îţi fie în preajmă o vreme mai îndelungată , că eu eram nevoită să mă întorc singură acasă pe un Călăraşi colcăind de cocalari şi că sufeream tare mult din cauza asta [ îţi aminteşti când ziceam că părinţii noştri sunt păstrătorii fericirii noastre ? Voi reveni ulterior şi la acest subiect ] . Îmi amintesc că am stat toată vara aceea chiar acolo , chiar sub nasul vostru , şi că niciunul dintre voi nu ne-a remarcat ,pentru că niciunul dintre voi nu ne-a zis un „Bună” , mie sau ei . Îmi amintesc că nu am fost atrase de ideea de a ne întoarce în vechiul grup , chiar dacă asta a însemnat să stăm toată vara singure , admirându-vă pe voi de la trei metri distanţă , ca nişte fane fidele şi înfocate . Îmi amintesc că , de multe ori , veneam singură dimineaţa ca să citesc cărţi pe care le luam de la bibliotecă , pentru că, nu uita, că am fost tocilara clasei până am terminat liceul , după care m-am pierdut , dar asta este o cu totul altă poveste . Nu ştiu să îţi zic dacă te-am văzut vreodată în aceste excursii singuratice ale mele . Nici dacă te-am văzut vreodată în cartier , cu toate că locuiam foarte aproape . Şi nici unde şi când te-am mai văzut după ce a început şcoala . Dar îmi amintesc că amândouă eram pline de speranţă în privinţa liceului , că poate-poate unul dintre voi ne-ar fi colegi de clasă sau măcar ar fi într-o clasă paralelă sau mai mare . Eu am avut mai mult noroc , pentru că l-am recunoscut pe M.D. printre hoardele de elevi de la liceu , dar la ce folos , că oricum nu ne-a apropiat în niciun fel această proximitate . Dar îmi amintesc cum amândouă eram ferm convinse că nişte tipi aşa bine ca voi nu pot fi decât nişte tocilari sau nişte sportivi . Şi câte lacrimi am vărsat amândouă după prima zi de liceu , când ne-am cunoscut colegii [ mai ales băieţii ] , ca şi pe cei din clasele mai mari . Eram amândouă cu inima frântă , bulversate şi îngenuncheate de durere . Aş vrea să glumesc , dar nu o fac . Eu nu am avut decât 4 colegi băieţi , iar restul fete . Şi a fost liceul ca şi cum ai încerca să reinventezi sistemul de funcţionare al bateriilor , să le faci să meargă numai cu plus sau minus . Timp de 4 ani numai certuri pe gagii , numai bârfe şi dispute , chiar şi într-un liceu cu oarecare pretenţii . În fine , copleşite amândouă de tristeţe , ne-am resemnat şi eu şi ea , dar uite că soarta nu a vrut să fie chiar aşa , să se termine povestea în acel moment . Oh , că de-abia ce începuse .

Închei aceasta primă parte a poveştii cu o concluzie confuză şi nelămurită . De unde şi până unde tu să fi ştiut de mine , când nimic din povestea mea nu îmi confirmă câtuşi de puţin această probabilitate ? Sigur , şi tu ai fi putut fi la fel de timid ca şi noi ,ai fi putut avea fantezii de la distanţă , dar să fiu a naibii dacă ce a urmat în viitorii ani confirmă această teorie . Că dacă ar fi real măcar câtuşi de puţin , atunci măi să fie M. , chiar înţeleg de unde şi până unde porecla aia de „Curaj, câine laş ” .

Revin cât de curând cu a doua parte a scrisorii mele .

Sorry, the comment form is closed at this time.