OldSkull

Pagini din jurnalul Zburătorului , partea a 7-a

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Pagini din jurnalul Zburătorului , partea a 7-a
iul. 122018
 

Joi , 12 iulie 2018

Zburătorule ,

Te-am visat azinoapte . A fost așa cum sunt multe dintre visele mele în care apari tu , la sfârșitul cărora sunt mereu îndurerată și cu inima frântă . Eram cu una dintre prietenele mele din timpul liceului . Ne plimbam pe aliele dintre blocurile din cartierul Progresu , unde am locuit cu familia până la vârsta de 9 ani , când ai mei au pierdut casa ca urmare a neplății unui credit bancar . Am rămas atunci pe drumuri , literalmente . În visul meu nu mai simțeam atașament față de acele locuri . Nu eram decât o străină printre acele alei . La parterul blocului în care am locuit eu stătea pe vremuri un individ cam hapsân . Noi îi spuneam vecinul cel rău . Avea atunci în proprietate toată curtea de jur-împrejurul apartamentului său , adică o bună bucată de grădină în care noi , copiii , nu aveam permisiunea să intrăm . Niciodată . În visul meu el nu mai locuia acolo . Totuși , în locuința aceea părea că se dădea o petrecere . Se ținea atât în casă , cât și în curte . Era o sumedenie de lume invitată . Mai erau și privitori sau mai bine zis gură-cască care nu fuseseră invitați la petrecere și care urmăreau desfășurarea evenimentului din exterior , de pe aleile din jur . Erau mai mult copii , bătrâni sau tineri neisprăviți . Nici eu , nici prietena mea nu fuseserăm invitate . Așa că stăteam în afara grădinii , laolaltă cu de-alde coate-goale , privind la oamenii din înăuntru și ascultându-i . Unul dintre ei vorbea la microfon . Spunea verzi și uscate despre invitați cărora le dădea câteodată cuvântul . Ți-a dat și ție cuvântul să vorbești , numai că în visul meu numele tău era Cătălin . Nu îmi aminteam deloc numele tău real , a fost un vis pur mecanic , fără un dram de luciditate în conștiința mea . Eram sută la sută adormită .

Dar după ce ai început să vorbești tu , am început să îmi amintesc că îmi este drag de tine de mult timp , că aștept de și mai mult timp să îți vorbesc , că mi-ai fost profețit ca ursit . Dar tu spuneai la microfon despre cât de fericit erai cu noua ta iubită pe care o chema Raluca Oprișan în visul meu . Aveai un accent prostovan și sunai ca un țărănoi din Moldova . Te auzeam vorbind în timp ce stomacul începuse deja să mi se întoarcă pe dos .
– Plecăm , i-am zis prietenei mele , în zece minute plecăm , după ce termină ăsta de vorbit .

Eram aproape cu lacrimi în ochi și îmi doream să iau și eu cuvântul ca să vă stric petrecerea idioată povestindu-vă despre cum suferisem eu un atac cerebral chiar în locuința în care vă distrați voi . Vezi tu , eram așa de adormită că nu îmi aminteam deloc că suferisem AVC-ul în Irlanda și apoi în salvare , pe drumul spre Institutul de Neurochirurgie vasculară . Apoi ați ieșit toți afară , în curte . Tu țineai de mână o fată blondă care parcă nu se mai termina , așa era de înaltă . De fapt , ți tu erai la fel de înalt , negricios , brunet , tuns scurt cu barbă . Vă potriveați . Nu era niciun semn vizibil de regret , de părere de rău pe chipul tău . Habar nu aveai de ștrumful , de rățușca cea urâtă , de Statu-Palmă-Barbă-Cot de afară . Eram … sunt un copil pe lângă tine . Un copil naiv și tare , tare prostuț .
Priveliștea aceasta din visul meu m-a descumpănit în așa măsură , încât am vrut să mă trezesc degrabă . Eram descompusă de tristețe . Așadar , îmi ziceam , întotdeauna vei alege pe altcineva în locul meu . Nu va veni niciodată și rândul meu . M-am trezit brusc , ca și cum vroiam să scap de acolo , fugind .

Un singur semn ( real ) și te aștept

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Un singur semn ( real ) și te aștept
iul. 032018
 

Zburătorule ,

Imaginează-ți că ai puterea de a curma suferința unei alte persoane cu un simplu gest sau cu un singur cuvânt . Câteodată doar de atât este nevoie ca să se termine cu toată durerea și cu totul . Nu crezi ? Ba să crezi pentru că acesta este cazul meu . Îți scriu scrisoarea de față cu interes deosebit pentru mine însămi și pentru propria-mi bunăstare mentală . Îți cer să îți calci pe inimă , pe orgoliu sau pe egou sau pe orice alt bâzdâc din conștiința ta care te împiedică să te milostivești de mine cu un gest de bunăvoință și prietenie . Nu fac , sper , abuz de cuvinte siropoase , nu ? Și sper că încercarea mea de a te îndupleca nu ți se pare decât într-o foarte mică măsură șantaj emoțional . Dar înainte de a cere ceva de la tine , trebuie să desfășor în fața ochilor tăi o scenă cumplită prin care am trecut în urmă cu doi ani și un pic .

S-a ântîmplat prin martie 2016 , la scurtă vreme după ce am descoperit că ești într-o relație cu o fată obișnuită , iar nu cu o baronesă bogată din Australia . Cum ochii mei blegiți de orbire nu puteau vedea imaginnile în care apăreai alături de ea , am rugat-o pe sora mea să mi le descrie cu de-amănuntul . Și s-a simțit în inima mea ca și cum le văzusem eu însămi . Mai încape vorbă că a fost cumplit de dureros să aud cum o țineai în brațe pe această biată fată care în mod evident habar nu avea de abilitățile tale înnăscute care te fac teribilul și monstruosul Zburător din visele mele ? Știa ea că tu ești sursa celor mai groaznice coșmaruri ale mele ? Sau că tu mi le provocai conștient și deliberat din motive numai de tine știute ? Ți-aș spune eu teoria mea în privința acestei frimituri de energie din tine , dar tare mi-e că mi-ai întoarce spatele definitiv dacă aș elabora- cu atâta gratuitate aici . Geamănule , există în noi niște monștri egoici , inumani , veritabili demoni pe care i-am moștenit înainte să ne naștem și asupra cărora ne-am luat sarcina dificilă de a-i dizolva . De ce , nu știu încă . Probabil ca să încheiem un ciclu de suferință sau să ajutăm pe cineva . Sau poate de nebuni .

Dar în urmă cu doi ani , când nu știam încă multe din lucrurile pe care le știu acum , mai ales despre karma , despre vieți anterioare , despre legile universului , etc., m-am lăsat copleșită de această durere sfâșietoare . Zile și nopți la rând am plâns lacrimi de amărăciune , blamându-te și judecându-te și învinovățindu-te pentru durerea mea . Dacă ai putea să îți imaginezi măcar pentru o secundă cât am putut să te idolatrizez când am fost puști ! Dacă ai putea să întrevezi afecțiunea pe care ți-o purtam când te vedeam strofocându-te să îți iasă măcar o singură schemă bine în timp ce te dădeai cu skate-ul ! Poți tu oare să înțelegi că ațtept de secole , literalmente , nu de la 16 ani , să îți bat la ușa dormitorului și să mă lați să îți intru în pat , în minte și în inimă ? Turbam de durere și tristețe în urmă cu doi ani când am aflat că o altă fată îndeplinea aceste roluri mult râvnite de mine de atâta timp ! Nu am putut suporta nici măcar o secundă gândul că noapte de noapte te băgai în așternut cu altcineva și te înecai în miezul acesteia . Mi-a luat mult , mult timp să înțeleg și să accept că aceastta i-a fost povestea și că trauma din viața ta se datorează mie , dar asta este o altă teorie pe care chiar că nu mă încumet să o elaborez mai mult , decât dacă mi-o ceri , chiar și telepatic .
Rănită de moarte în amorul meu propriu , am luat o decizie cumplit de prostească și umilitoare în urmă cu doi ani , mânată de dorințe de răzbunare și pedepsire , dorințe tenebroase pe care cred că încă le mai am . Altfel nu văd de ce îți scriu azi despre acest subiect , dacă nu din dorința mârșavă de a te răni . Dar dacă nu schimb această durere din inima mea în înțelegere , iar asta rapid , s-ar putea să mă las ispitită de o voce drăcească din mine care , în urmă cu vreo două zile , mi-a șoptit la ureche că în Univers există dreptate , motiv pentru care monstrul de Maurice va fi pedepsit . E teribil , nu ? Ceea ce cred și simt în realitate despre tine ! E aproape aberant câte iluzii îmi făcusem despre tine până în martie 2016 ! Au fost toate praf în ochi . Iar eu era să fiu mai proastă ? Mai prejos decât tine ? Adică tu aveai dreptul să fii cu o fată reală , să o iubești , să o săruți
și să faci dragoste cu ea , iar mie îmi era refuzat acest drept ? Ce dac am fi putut fi suflete pereche sau chiar gemene , două scântei născute din aceeași flacără ? Asta nu însemna nimic ! Perechile se mai ratează ! Gemenii se mai îndepărtează unul de celălalt și se mai abat de pe drum sau chiar aleg să merg pe căi separate . Se despart și își pierd urma . Toate astea și încă ți mai multe le credeam și le gândeam în urmă cu doi ani , când am decis să reiau relația cu fostul meu prieten , un urs grizzly despre care am de scris o carte întreagă , având în vedere că din cauza lui am ținut în mână lame de ras , pornită în sinea mea să îmi pun capăt zilelor . Mă șantaja ca să nu îl părăsesc , așa cum am vrut după al doilea an de relație din cinci , mă brusca , lovea , învinețea pe brațe , sufoca , maltrata în fel și chip și numai cu mult curaj am reușit să plec d lângă el numai ca să intru pe mâinile unui alt monstru din cauza căruia era mai-mai să îmi pierd viața . Și am scăpat și de el , dar cu ce preț ? Și la ce bun , când următorul meu torționar a fost chiar sufletul meu pereche ? Dar oare ești geamănul meu de drept cu care să mă însoțesc întru eternitate ? Ce știu eu despre tine ? Mi-e frică de moarte de tine !!! mi-e frică să te las să îmi pătrunzi lumea numai ca să te dovedești un alt animal , o sălbăticiune spurcată . Și frate , Dumnezeu mi-e martor că asta am crezut despre tine ! Un monstru !!

Și slabă și neputincioasă în fața puterii cu care mă dominai , m-am hotărât să mă întorc la celălalt nebun , pentru că diavolul pe care îl știi este mai bun decât diavolul pe care nu îl știi , credeam eu . Și mai credeam u că energia sexuală este vindecătoaree , indiferent care ți-ar fi fost partenerul . Tu nu m-ai vrut . Nimeni nu m-a vrut așa oarbă i puțintică și neputincioasă . Nici el nu m-a vrut mai mult decât din punct de vedere sexual . Dar nici eu nu am vrut mai mult de atât de la el . De fapt , nici de la tine nu am vrut mai mult . De unde să vreau , dacă eu nu am fost decât o jucărie sexuală în mâinile celor trei nebuni cu care am fost ? Mai are rost să îi menționez pe toți ceilalți bărbați pe care îi seduceam prin videochat pentru 1$ pe minut ? Niciunul dintre acești bărbați nu m-a mai vrut după ce am orbit , cu toate că mulți mi-au promis marea cu sarea .

Dar în urmă cu doi ani , i-am propus ursului grizzly să se culce cu mine o dată pe săptămână și a acceptat . Dar Dumnezeu e mare și nu poate face altfel decât să îți vrea binele . Și mie mi l-a vrut . Și mi-a vorbit și m-a îndrumat și mi-a trimis semne , dar tot degeaba . De exemplu , îi propusesem o dată să vină la mine într-o miercuri , pentru că numai atunci puteam eu . El putea în orice zi numai în aceea nu , mai ales la ora stabilită de mine . O altă dată tocmai ieșise din schimbul de noapte și , mort de oboseală , la fața locului nu a mai avut putere să performeze . Iar o altă dată i-a fost retras carnetul de șofer pentru că fusese prins conducând cu viteză . Venea de fiecare dată din Galați la întâlnirile noastre păcătoase .

Dar semnul cel mai elucidant a fost următorul . S-a întâmplat chiar cu o noapte înainte de prima noastră aventură . Visam . Era un vis așa de frumos și auzeam un sunet în tot eterul , melodios și neasemuit de plăcut . De obicei semnalează prezența unei entități de bun augur în preajma mea . Simțeam desprinderea de corp încetul cu încetul . Mă simțeam ca Adele în Rolling in the deep . De fapt mi se pare că făceam și un Somerset ca să ies din corp . M-am trezit într-un fel de grădină , mirifică fără doar și poate . Lângă mine se afla un băiețel blond ți bucălat , la vreo 12 ani . Arăta ca îngerașii cei drăgălai din icoanele catolice , că în cele ortodoxe cam toată lumea arată lihnită de foame . Mai încolo era o băncuță pe care s-a așezat . Mi-a făcut semn să mă așez lângă el , lucru pe care l-am și făcut . Abia așteptam să văd și să aud ce vroia să îmi transmită , cu toate că simțeam deja că urma să mă trezesc .
– Cred că mă voi trezi în curând , i-am zis .
– Un minut , un minut ! m-a rugat micuțul bucălat .
S-a ridicat grăbit de la locul său , agitându-se într-una . Căuta ceva . A scris apoi repede-repejor ceva pe o bucată de hârtie pe care mi-a înmânat-o . Pe hârtie scria Așteaptă-mă . Apoi m-am trezit .

Atunci am crezut că ai fost cumva tu micuțul îngeraș care mă ruga să îl aștept . Mă gândeam că poate avuseseși vreun fel de premoniție în legătură cu ce urma să fac a doua zi și veniseși să mă avertizezi . Dar multe lucruri le-am crezut credula de mine și uite unde m-au adus convingerile mele . Sunt frântă , obosită , necăjită , tristă , dezamăgită și deziluzionată . Mi-ar fi plăcut să îți fi putut spune acum că acel vis din acea noapte m-a determinat să nu mai comit păcatul de moarte de a-mi trăda din nou sinele autentic . Dar aș minți . De păcătuit tot am făcut-o de două ori , de fiecare dată dezgustată de mine , de el , de tine , de soartă și de tot . Cu lacrimi în ochi l-am lăsat să îmi dea lenjeria jos și să își pună buzele și limba pe gura și sânii mei , în timp ce își vâra mădularul dezgustător în interiorul meu insuficient umezit . A fost de fiecare dată dureros , rece și trist . Și toate ca să mă răzbun pe tine . Ca să nu fiu mai proastă . Proasta și idioata care așteaptă ca o sfântă și mironosiță ca băiatul pe care l-a visat de ursită în noaptea Sfântului Andrei să îi bată la ușă . Ce nebunie , Doamne ! M-am lăsat de sportul umilirii făpturii mele după a doua partidă , în aprilie 2016 . Și aștept , așa cum mi-a sugerat îngerașul cel drăgălaș . Dar tot degeaba , ursitule . Există în mine sămânța cumplită a desfrâului ,cea care a făcut să cadă lumea întreagă . Nu mă pot abține Văd în fiecare bărbat potențialul meu ursit pe care îl aștept frântă pe canapea , în timp ce croșetez pături și șaluri de zestre . Am strâns și o lădiță cu oale , farfurii , castroane , căni i pahare , tot de zestre . Într-un rând am avut i două perne , fețe de pernă și prosoape , dar le-am dat de pomană în ianuarie , când am aflat că ești singur . Dar pentru că nu cred în tine , te înșel în mintea mea cu un milion de contracandidați .

Zburătorule , dacă ești real , de ce nu vii ? Nu ai bani ? Ai grijă de cineva bolnav ? Ai o datorie morală față de altcineva , ca de exemplu mama ta ? Pe toate le-aș înțelege dacă le-aș ști cu certitudine . Dar în lipsa dovezilor , totul este numai speculație și scepticism . Vreau un semn de la tine , unul palpabil , vizibil , iar nu unul mental , astral sau telepatic pe care mintea mea suferindă să îl poată reproduce și falsifica . Ce fel de semn ? Eu știu ? Nu îți cer să îmi scrii personal , nici să nu te dai drept altcineva . Multă lume poate face asta . Nici nu îți cer să îmi umpli camera cu trandafiri de la Red Heart . Nici nu vreau să îmi trimiți vreo scrisoare sau cine mai știe ce ! Dar poți să îți schimbi poza de profil sau de copertă sau să scrii un status sau să distribui o melodie de pe Youtube pe pagina ta , dar dacă nu o faci public , e degeaba . Eu nu voi vedea . Dar spune-mi în acest fel de ce nu vrei să mă cunoști pentru că enough is enough ! Totul are o limită ! Suntem absurzi !!!

Dar dacă îmi liniștești mintea cu un semn , te aștept un mileniu , feciorelnică și purificată ! Promit !

De ce sunt unele dintre scrisorile mele protejate ?

 Revizie tehnică  Comentariile sunt închise pentru De ce sunt unele dintre scrisorile mele protejate ?
iun. 252018
 

Zburătorule ,

Trăiesc cu acest sentiment acut că ai început să citești blogul de față cu mai puțin de o lună în urmă , după ce l-am atașat profilului meu pe FB , cu toate că eu îți scriu de un an și jumătate . Făcusem atunci un fel de truc care ți-ar fi permis să ajungi aici , dar mi se pare că l-ai ratat . Tot răul spre bine . Visez câteodată că ai descoperit acest loc al gândurilor mele dintr-o dată ca pe o comoară neprețuită și dătătoare de bucurii neînchipuite . Spun aceste lucruri pentru că , în urmă cu vreo trei săptămâni , am simțit un val uriaș de energie pozitivă și recunoștință îndreptate spre mine . Mi se părea că tocmai ce descopeeriseși blogul , că îmi transmiteai telepatic că ești mult în urmă cu cititul și că îmi mulțumești . M-aș bucura așa de mult să fie așa ! Motiv pentru care voi merge pe principiul că tocmai ce ai dat de acest loc . Probabil te întrebi de ce unele dintre scrisorile mele sunt protejate cu parolă . Nu am început acest jurnal cu ideea în minte de a-l promova și a-l distribui spre citire prietenilor și cunoscuților . Desigur că pe el intră și străini veniți de pe diversele motoare de căutare , dar eu nu am început să scriu pentru ei , ci pentru tine . De fapt , chiar și postările mele de pe FB îți sunt adresate tot ție , în mare parte , ca să te obișnuiești cu mintea mea și cu blestemățiile de care sunt pasionată , inclusiv croșetatul și fabricarea de mobilă . Și pentru că ți-am scris ție și doar ție , am refuzat să implic alți cititori în acest loc . Până nu am mai suportat ideea de a ține totul secret , mai ales pe tine . Aș vrea să strig în gura mare cine ești și ce îmi faci , dar oricui îi spunn chiar și minimul minimorumul din această poveste , oricât de deschis ar fi la minte , se uită la mine cu deosebită compătimire și îmi vorbește cu neasemuită tristețe , ca și cum mi-aș fi pierdut mințile . Bineînțeles că așa simt și eu că s-a întâmplat cu mine , dar poate cine știe ? Poate că ești cu adevărat real și ești doar prost pentru că nu vorbești cu mine .

În orice caz , când știam că acest loc era complet secret , mi-am luat libertatea de a divulga informații delicate despre alți oameni , nu numai despre mine . Dar dacă nu aș fi făcut-o , nu m-aș mai fi eliberat de unele dintre blocajele trecutului și nu aș mai fi vindecat alte câteva răni emoționale colecționate de-a lungul timpului . De aceea am trecut sub parolă unele dintre aceste scrisori mai sensibile . Totuși , de când am publicat blogul pe FB , nu m-a acuzat încă nimeni de neobrăzare și prea multă îndrăzneală . Nu am suficient de mult curaj să le șterg parolele acestor scrisori , dar ce pot să fac este să las aici o parolă pe săptămână pentru câte o scrisoare . Legea echilibrului . Nu pot da prea mult deodată , mai ales când tu nu dai nimic la schimb . Nu scriu un articol nou pentru fiecare parolă . Va trebui să revii aici în fiecare săptămână , lunea , unde voi publica altă parolă . Nu există nicio chichiță ascunsă , nu este vreun virus , nu pot detecta IP-uri ca să îți aflu locația , nu trebuie să introduci adresă de mail , de FB , de Instagram sau număr de telefon . Nu trebuie nimic . După ce vei începe să citești , vei înțelege de ce a fost necesar să introduc aceste parole . În plus , în 2014 , 2015 și 2016 am mai scris zeci și sute de pagini de Word sub formă de mailuri către terapeuții mei de la clinica Jiko din București , multe dintre ele despre tine , altele despre visele și experiențele mele mistice de la trezire încoace . Sunt prea personale ca să le las aici , în văzul tuturor , dar soluția aceasta a parolei este absolut ideală pentru mine . Numai să fii și tu la timp aici .

Fiecare scrisoare are parolă diferită , mai puțin seriile , unde va merge una singură . O las aici timp de 7 zile , aapoi o șterg și pun alta . E cam complicat , dar serios că altfel nu știu cum să vorbesc cu tine . Mă aduci încet și sigur pe marginea prăpastiei . Parola pentru seria Baza de date Who is the real Zburătorul este mrl100 . Fără spațiu , fără nimic . O șterg de aici lunea viitoare . Iar pentru scrisoarea de față va fi pass100 pe care o voi seta tot luni . Detectivisme , mister și … la naiba !

Spor la citit !
Update Luni , 2 Iulie 2018

Tare mi-e că ne învârtim
așa , în jurul cozii , cu aceste parole puse aiurea pentru niște scrisori pe care le-ai citit deja . De aceea m-am apucat să corectez din cele scrise înainte de ianuarrie 2017 , când am început să scriu aici . Pe celelalte le-am trimis terapeuților mei de la clinica Jiko , din București . Parola pentru prima serie publicată în decembrie 2014 este ( a fost ștearsă ) . Iar pentru scrisoarea cu titlul Ursitule , donez din darma mea ca să îți plătești datoria karmică parola este ( a fost ștearsă ) . Am inventat multe teorii despre tine și despre toate lucrurile , în general , dar de un lucru sunt sigură , iar acesta este numărul menționat în această scrisoare .

Spor la citit !

Update Luni , 9 iulie 2018

Pentru că mi-am dat seama că treaba asta cu parolele este o prostie , am renunțat la idee . Totodată , am început să le și șterg
una câte una , cum îmi vine și cum se simte . M-am demoralizat cu totul .

Pagini din jurnalul Zburătorului , partea a 6-a

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Pagini din jurnalul Zburătorului , partea a 6-a
iun. 222018
 

Sâmbătă , 16 Iunie 2018

Zburătorule ,

Te-am visat din nou în noaptea acestei zile . A fost un vis obișnuit , nemistic , nesupranatural , ca celelalte două pe care le-am descris în scrisoarea mea anterioară . Dar orice ocazie de a te vedea și a-ți vorbi produce atâta mângâiere și liniște și bucurie în mintea mea , fie că tu ești chiar acolo în visul meu sau nu . Azi a fost cu siguranță un vis fabricat de subconștientul meu .

Eram la bănci , eu cu grupul meu , tu cu al tău . Nu mai eram copii niciunul dintre noi , cu toate că unii încă se mai comportau ca niște puti . Stăteam aproape bancă în bancă , așa cum am stat în toți acei ani atât de îndepărtați . . Ne separa doar o bancă , să nu ajungem să stăm unul în brațele celuilalt . O singură bancă între noi și totuși eram atât de departe unul de celălalt ! Nu puteam să îmi dezlipesc ochii de pe tine . Îi vedeam pe ceilalți și îi recunoșteam pe câțiva dintre prietenii tăi , dar mintea mea era focusată în totalitate pe tine . Și deși mă uitam la imaginea unui băiat cam negricios , înalt și slăbuț , îmbrăcat cu blugi și tricou lălâi , așa cum îmi amintesc că ar trebui să arăți , sș fiu a naibii dacă te recunoșteam ! Pur și simplu nu reușeam să îmi dau seama dacă erai tu sau altcineva cel la care mă uitam . Era multă lume afară , ca într-o zi de duminică sau de sărbătoare , așa că venea și pleca multă lume de la ăpietre . Și pentru că nu te recunoșteam în persoana celui la care mă uitam , am început să mă uit prin mulțime după tine . Dar degeaba . Nu te vedeam . Eram alături de prietena mea care te-a îndrăgit în acea perioadă .
– Auzi , am atenționat-o , îl recunosc pe Lama pe banca de alături , dar pe cel cu nume de arhanghel și cu Mi în față nu îl văd . Este cel de alături ?
– Nu , a zis ea , întorcându-se cu spatele într-o anume direcție , spre trecerea de pietoni . Este cel din dreptul spatelui meu , a continuat ea .
Apoi s-a dat la o parte , ca să te pot vedea și eu , dar m-am trezit instantaneu , fără să întrevă o singură frântură din înfățișarea ta . Bine ar fi , Doamne , ca această prietenă a mea să îți fi întors definitiv spatele , altfel ne așteaptă un blestem teribil din partea ei și a prietenelor sale pentru înaltă trădare . În plus , nu este de mirare că nu reușesc să îți văd adevăratul chip în timpul vizitelor tale astrale . , de ți se modifică în permanență fața . Eu nu îmi amintesc , propriu-zis , cum arăți , cu toate că te-am visat de sute de ori de la 13 Septembrie 2015 încoace .

După ce am ațipit din nou , după ora 7 dimineața , am trăit o experiență mistică în care , deși nu ai apărut tu , s-a manifestat o micuță frântură din ființa ta , sub formă de bebeluș , dragul de copil pentru care am primit Bunavestire , în sens biblic , în data menționată anterior , chiar înainte să aflu de existența ta , lucru despre care am scris în scrisoarea intitulată Coșmarul meu preferat , pareă-mi-se . Dar pe ea am să o păstrez secretă , în inima și conștiința mea , pentru că ea pur și simplu nu este o buleandră pe care să o spăl în public , așa cum fac cu toate emoțiile și sentimentele pe care le am în legătură cu tine .

Joi , 21 Iunie 2018

Zburătorule ,

Imaginează-ți șocul pe care l-am avut în urmă cu vreo două sau trei săptămâni când , săpând pe profilul tău de FB după frimituri informaționale despre persoana ta , am dat de secțiunea aflată sub albumele tale foto în care sunt afișate like-urile date de tine paginilor publice . Nu mi-a venit să cred ce noroc dăduse peste mine ! Dar cât de dezamăgită am fost să aflu că ești hip-hopper în loc de rocker , așa cum m-am amăgit ani de zile în privința ta , cu toate că de curând mi-am amintit de faimosul tău tricou de când erai puști pe care scria Nofx care e o trupă punk . Încă mai sper că nu ești tu cel de la adresa de FB la care mă uit din când în când , dar degeaba . Cel ce mă ghidează de sus mi-a transmis că tu lucrezi și ești fidel unui alt stăpân , iar că acesta nu este FB . Imaginează-ți șocul și mai mare pe care l-am avut când , printre picăturile lăsate pe FB , am găsit și pagina Spirit Science în favoritele tale . M-a apucat groaza ! Sunt din ce în ce mai îngrozită când mă gândesc că tu ești , pînă la urmă , Zburătorul din visele melee . Faptul că ești into știința spiritului nu dovedește absolut nimic și poate fi un detaliu coincidențial care nu mă impresionează . Asta nu te face un om mai bun . Continui să te trezești în fiecare dimineață commplet dezinteresat de ființa mea . Ești la un bună distanță de mine și nu îmi acorzi acest moment de fericire sublimă .

De ce ? Pentru că acum acționezi ca un agent al karmei . În urmă cu câteva vieți i-am făcut unui om ceva identic . I-am făcut mult , mult rău , deși intențiile mele erau bune . Dar drumul spre iad este pavat cu scuza bunelor intenții . Eram rude , dar mă ținea prizonieră pe fundul unei căruțe . Călătoream din târg în târg , făcând fraudă și păcălind oamenii cu trucuri de magie și alte năzdrăvănii . Eu eram o persoană deschisă la minte și îi vorbeam rudei mele despre știința spiritului , despre cum sufletul este liber să se descătușeze de carcasa corpului fizic , iar ruda mea m-a trecut , la propriu , printr-un ciur în căutarea acestui faimos suflet . Spre marea sa dezamăgire , nu a dat de niciun spirit în corpul meu , cu toate că m-a ciopârțit bucată cu bucată , până ce nu a mai rămas nimic din mine . După ce am murit și am ajuns în cealaltă dimensiune , mi-am bântuit ruda , arătându-mă și pătruzându-i în vise , mișcând obiectele din jurul său ca un fel de poltergeist ca să îi dovedesc că murisem numai cu trupul , nu și cu spiritul care este nemuritor . Nu l-a crezut nimeni , așa cum nimeni nu mă crede nici pe mine că ești real . În cele din urmă ruda mea de atunci și-a pierdut mințile , așa cum îmi este și mie sortit să mi se întâmple . Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte . Este vorba despre o energie care circulă în spirală ceea ce determină repetarea unor întâmplări ca într-un ciclu , conform cu legea recurenței . Din cauza asta și tu vei trece prin aceeași suferință prin care trec și eu acum , chiar dacă tu ești convins în sinea ta că îmi faci un mare bine vizitându-mă în dimensiunea astrală . Răul tot rău rămâne . Singura ta scăpare de pacostea unui alt suflet să te bântuie este ca eu să te iert sincer și din toată inima și să îți șterg orice datorie karmică pe care ai mai putea-o avea față de mine . Vorbesc despre acel gen de iertare despre care vorbea Iisus Hristos ! Imposibil , dragul meu Zburător ! Sunt absolut blocată de durere și suferință , chiar dacă o merit din plin ! Care este lecția ? Este obligatoriu și absolut necesar să ceri permisiunea unei persoane atunci când te decizi să o bântui astral . Pentru orice vizită neautorizată un demon va fi trimis la tine acum sau în vieți viitoare . Așa că ai grijă , Sică , Sică Vasilică , omul are o limită , cu toată dumnezeirea de care este capabil în interior .

Vineri , 22 Iunie 2018

Zburătorule ,

Îmi sunt mintea și ființa complet înfometate și însetate de tine . Te caut cu disperarea omului închis în temnița cea mai întunecoasă și înfricoșătoare râvnind după lumină și libertate . Creierul meu absoarbe fiecare bit de informație despre tine cu același nesaț cu care Fomilă și Setilă au devorat festinul organizat de Împăratul Roș în cinstea lui Harap -Alb care o pețea pe fie-sa , farmazoana cea cumplită , pentru Spân , stăpânul și asupritorul dușman al său de moarte . Fără îndoială că și eu mă aflu acum pe un drum inițiatic , iar miza pusă în joc sunt chiar lumina și libertatea despre care am vorbit la începutul monologului meu . Lumina ochilor mei . Nervii mei optici , centrul vederii , neurotransmițătorii și orice altceva din sistemul care se ocupă cu vederea au început să ceară necontenit noi informații despre tine , iar mintea nu poate să satisfacă această supra cerere . Oferi atât , atât de puțin despre tine ! Dar deunăzi mi-au alunecat degetele pe niște poze din vechi cu tine . Erai la finele lui 2015 la ceea ce părea o expoziție de mobilă . Mi-a descris sora mea înfățișarea ta , îmbrăcămintea pe care o purtai , atitudinea pe care o aveai . Devoram fiecare detaliu cu cea mai crâncenă patimă , Fiecare linie și curbă , fiecare culoare din vestimentația ta , fiecare fir de păr din barba ta se transforma în imagine vie în creierul și subconțtientul meu . Dar găsesc atât de puține despre tine ! Ce să fac ? Să te bântui și eu în dimensiunea astrală ? Aș face-o , dacă mi s-ar da voie de acolo , de sus . Dar după fiecare tentativă eșuată de a te vizita , mi se transmite din dimensiuni superioare că nu este frumos să pătrund în camera unui băiat . Am încercat să îți transmit telepatic că mi-e sete de tine , că nu sunt suficiente cele câteva vizite ale tale , că am ajuns să nu mă mai pot sătura de tine , dar cine știe dacă recepționezi mesajele mele ? Nu e ca și cum mi-ai vorbi ca să îmi confirmi reușita încercărilor mele .

Așa că am rugat al treilea ochi toată noaptea de ieri să îmi bucure ochii blegiți de orbire cu 30 de secunde de transmisiune audio/video din viața ta înregistrată în registrele acașe sau cartea vieții tale pe care , ocazional , o răsfoiesc , dar doar când ghizii mei de sus îmi oferă permisiunea . Toată noaptea m-am rugat pentru aceste câteva secunde de fericire sublimă . Dar nu am primit nimic până dimineața când , pe la 6:30 , am ațipit câteva minute . Și , Doamne , Zburătorule din poveste suprarealistă , să fi fost tu cel lângă care m-am trezit în dimensiunea astrală pentru fix 30 de secunde ? Să fi fost a ta acea aură , acea prezență atât de dulce-amăruie așa de dragă mie ? Să fi fost a ta vocea care mi-a spus ce mi-a spus ? Cum să știu eu cu siguranță ești băiatul din visele mele sau cel mai amăgitor păcat ?

În orice caz , de un lucru sunt absolut sigură , asta apropo de lucrurile pe care le-am scris ieri . Pare-mi-se că ți-am dat voie în urmă cu foarte mult timp să pătrunzi în lumea mea prin dimensiunea astrală . Pentru că fără tine nu pot să fiu eu însămi . Incompletă , înjumătățită , asta sunt acum în lipsa ta .

Pagini din jurnnalul Zburătorului , partea a 5-a

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Pagini din jurnnalul Zburătorului , partea a 5-a
iun. 142018
 

Zburătorule ,

M-ai prins într-o ambuscadă săptămâna asta . De fapt , de fiecare dată când îmi sincronizez somnul pe timp de noapte , devin brusc hiper conștientă de tine , ca și cum dormim în același pat , ca și cum dormim în aceeași minte , pe aceeași frecvență , ca și cum îmi sufli în ceafă , așa de lângă mine te simt când dorm normal , noaptea . Altminteri , dacă adorm în timpul zilei , nu îți mai simt prezența , nu mai am vise cu tine , nici măcar vise obișnuite , mecanice . Dar până ăn dimineața zilei de azi , joi , m-ai tratat deja de două ori cu prezența ta deosebit de hipnotizantă , atât de bipolară , atât de contradictorie , atât de pozitivă și negativă , plus și minus , atât de bună și rea , îngerul și demonul meu deopotrivă . Am cunoscut ambele tale versiuni săptămâna aceasta , o dată marți spre miercuri noaptea , iar a doua oară în dimineața aceasta , pe la ora 7 , când am mai ațipit o tură . Și uite cum te-ai manifestat în timpul acestor două vise ale mele .

Marți , 12 iunie 2018

M-am trezit pe la 4.30 , buimacă de somn . Îi era rău lui Mozzie , cățelului nostru . Cumva , am reuși să adorm la loc , cu toată foiala din cameră . Sunt deosebit de insensibilă la suferințele altor făpturi în afară de mine . Pot să dorm blană chiar i atunci când lângă mine cineva este torturat și căsăpit . Din câte îmi amintesc din viețile mele anterioare , am petrecut o oarecare perioadă de timp în custodia Inchiziției din Italia , într-o închisoare , în urmă cu multe secole , perioadă în timpul căreia am fost torturată la ordinea zilei alături de alți nefericiți ca mine , după care am fost spânzurată . Fusesem acuzată de vrăjitorie pentru că mă aflam în corpul unei femei deschise la minte , mult prea deschisă pentru acele vremuri dominate de falusurile castrate ale bărbaților catolici , din care tagmă câțiva nu au ezitat totuși să îmi viziteze așternutul pentru că mi se pare că eram un fel de curtezană , cu toate că eram măritată cu cineva , un nobil deosebit de bogat , dar bătrân și impotent . Fusesem promisă ție , tu cu alt nume , altă înfățișare , altă personalitate , altă poveste . Dar tu ai plecat pe mare ca negustor și nu te-ai mai întors . Așa că soarta mea a fost decisă și schimbată . Dar despre povestea aceasta voi scrie cu altă ocazie . Vroiam doar să subliniez că nu este de mirare că pot să dorm în timp ce alții suferă și urlă de durere lângă mine .

După ce am adormit din nou marți noaptea , m-am trezit lucidă în timpul unui vis . Eram în pielea unei fetițe de vreo 10-12 ani . Eram într-o cameră care părea să fie a mea , intr-un apartament deosebit de spațios . Deși camera era a mea , era vizibil că orișicine putea să intre și să iasă după plac . Și toți ai casei intrau în această cameră ca să mă chinuiască și să mă tortureze . La un moment dat au intrat doi băieți gemeni de vreo 13 ani care mi-au pulverizat parfum în ochi . Puteam simți atât de acut și pregnant mirosul acela în aer . Eram totuși sigură că trăiesc din nou o amintire dintr-o viață anterioară . Eram cu ambele identități , cea de atunci și cea de acum , în același loc de atunci , doar că cea de acum nu avea nicio putere asupra acelui moment . Nu puteam schimba nimic . Într-o secvență chiar luasem un cuțitaș ascuns pe undeva pe care nu aveam voie deloc să îl am , m-am ascuns după ușă , decisă să înjunghii pe oricine care ar fi intrat în cameră , lucru pe care l-am și făcut . După aceea m-am uitat pe fereastră , la tot spațiul de afară . Apartamentul era la un etaj superior , așa că știam ca , dacă mă aruncam de la geam , nu aveam să supraviețuiesc . M-am uitat pe o revistă de pe masă , ca să văd anul în care se întâmplau acele lucruri . Era 1979 . Apoi m-am aruncat pe fereastră . A fost un vis deosebit de lung , chiar neobișnuit de lung . Pe alocuri simțeam că urma să mă trezesc , dar ceva mă trăgea înapoi , prelugindu-mmi luciditatea . Era clar că ființa mea aștepta pe cinneva să vină

Așa s-a și întâmplat . După ce m-am aruncat de pe geam , s-a produs o ruptură în conștiința mea . M-am disociat complet de fetița în pielea căreia trăisem experiența anterioară și deveneam din nou Kitty-Kat . Undeva pe aici , mi-am simțit corpul astral îngreunându-se maxim , ca și cum tocmai se atașe un al doilea corp de mine . Era cumva o senzație obișnuită , așa se simte când te simt pe tine prin apropiere , împingându-mă de la spate ca să ies din corp . Odată ajunsă pe asfalt , după căzătură , m-am ridicat deosebit de grațios de la pământ și am cerut forțelor divine să mă ajute să ajung cât mai degrabă la tine . Dar atunci am auzit o voce de bărbat în spatele meu .
– Nici nu ți-ai dat seama că sunt deja cu tine de vreo 2-3 minute , mi-a zis această prezență .
– Ba eram sigură că tu eși ! am replicat eu . Îmi dădusem seama că veniseși . Te așteptam . După aceea a început zborul nostru interstelar , astral , inocent , copilăresc , fugăreala noastră jucăușă prin casele oamenilor , prin pereți , pe străzi , prin aer , printre copaci . Te-am dus chiar și în apartamentul de pe al cărui geam tocmai ce mă aruncasem . Îți povesteam ce se întâmplase , iar tu ascultai liniștit și aprobator . Dar când am trecut prin dreptul unei oglinzi și am aruncat amândoi o privire la priveliște , am putut amândoi vedea că bazinele corpurilor noastre erau perfect poziționate și îmbinate .
– Uite , ne potrivim perfect la acest nivel , ai observat tu .
Da ! Bine ar fi să ne potrivim la nivelul energiei sexuale , dar și mai bine ar fi să ne potrivim și în centrul intelectual , emoțional , motor , nu numai sexual ! Ca să nu mai zic de temperament !
– Kitty-Kat , acum sunt singur și te iubesc , mi-ai mărturisit spre finalul manifestării .

Apoi m-am trezit , fericită și cu zâmbetul pe buze , cu toate că fusesem martoră ( din nou ) la evenimente atât de macabre , ca cele descrise înainte să vii tu . Cu toate că părea să fie o amintire dintr-o viață anterioară care îmi aparținuse , am concluzionat ulterior că fusese vorba despre viața anterioară a fostului meu prieten , un urs grizzly deosebit de violent , din a cărui energie m-am căpătat cu niște microbi , pentru că așa se întâmplă de obicei după c faci sex nechibzuit cu un nebun . Se numește karma saya . În orice caz , am verificat acolo unde se poate verifica veridicitatea afirmației tale potrivit căreia ai fi singur acum , iar acolo scrie în continuare că ești într-o relație din ZZ-LL-AAAA , cu toate că la ea scrie că este singură de ceva vreme . Produce atât d multă suferință această insensibilitate a ta față de umila mea făptură . Trebuie să știi și tu că nu există alt suflet pe fața pământului care să te aștepte cu mai mult devotament decât mine . De 15 ani aștept să îți vorbesc . De aceea nu intenționez să îmi întinez răbdarea cu suferința provocată de inacuratețea informațiilor pe care mi le transmiți prin vise .

Joi , 14 Iunie 2018

Visul de azidimineață nu a fost la fel de drăgălaș în ceea ce privește manifestarea ta . Dacă marți noaptea ai fost prietenos , cuminte , inocent , aproape angelic , azi ai fost pe dos . Demonic , dominant și dominat de pasiune , înfricoșător și posesiv , crâncen de disperat , violent , teribil . Un adevărat Don Juan pervers , un bad boy fără clasă . Mă trezisem după ce adormisem din nou , pe la 7 . Eram lucidă .Vedeam niște fotolii și canapele în fața mea și mi-am dat seama că nu aveau ce căuta în cameră . Mi-am dat seama că trebuie să fie o oportunitate de a ieși din corp , așa că m-am zbătut de câteva ori de la stânga la dreapta până ce am reușit să mă desprind de corp . Nu mare mi-a fost mirarea când mi-am dat seama că erai și tu în apropiere , împingându-mă de umeri să ies . N-ai stat la poveși ca alte dăți . După ce am ieșit pe jumătate în astral , te-ai înfățișat în fața mea și m-ai sărutat pe gură , pe gât , peste tot , mai-mai să sorbi sufletul din mine . Te împingeam în lături , înfricoșată de puterea ta atât de dominantă , dar tu reveneai mereu deasupra mea , sărutându-mi gura atât de spurcată de ura pe care ți-am purtat-o atâta amar de vreme . Dar tu îți schimbai mereu înfățișarea , manifestare care mă derutează cumplit , cumplit de mult , împingându-mă să fiu incapabilă să disting între visul obișnuit și o adevărată proiecție astrală . Și mereu te înverșunai mai tare și reveneai deasupra mea , ținându-mă de umeri și de brațe să nu mă mai zbat , iar eu te luam de după umeri când reușeam să mă eliberez din strânsoarea ta și cum vedeam cât de bine te potriveai cu mine ( în temperament focos și pasional ) , cu atât mai mult mă înmuiam toată și nu mai opuneam rezistență . Dar degeaba . Am creat o contraforță atât de puternică ți intensă în mine , un zid uriaș care mă împiedică pe deplin să te îndrăgesc acolo , în astral , care mă oprește complet din a crede că tu , Zburătorul meu atât de drag , chiar ești și cineva real , material , carnal , iar nu numai o proiecție a imaginației mele .

Iar această frică de a mă abandona în brațele tale în timpul vizitelor tale astrale a produs pagube de nedescris în energia mea , în corpul meu fizic , în conștiința mea . Mi-a pietrificat umerii , gâtul , brațele , coloana . Mă doare atât de tare corpul , nu mai reușesc să rezist mici măcar o secundă . Unde puneai azi mâinile sau gura , durea într-un mod atât de terifiant și intolerabil , încât am vrut să fug de tine , să nu mă mai găsești . Puneai mâinile mai ales pe partea stângă a corpului , unde am cele mai mari blocaje energetice și simțeam că îmi este smulsă carnea de pe oase , iar energia asta atât de malignă se manifesta în timp real , prin voci meschine , răutăcioase și obscene , prin imagini și vedenii cu monștri și balauri cu chipuri umane . Iar tu , stând deasupra tuturor , forțându-mă să mă ridic din morcilă , activând puterile și resursele magice din ființa mea care acum dorm latente sub toate aceste straturi de mizerie energetică și psihică . În cele din urmă , nu am mai rezistat durerii provocate de atingerile , sărutările și îmbrățișările tale , așa că m-am forțat să mă trezesc în corpul fizic , ca să fug de tine . Știam că numai aici nu ai cum să ajungi la mine . Numai aici , pe pământ îmi este refugiu . Numai aici , în această dimensiune fizică , nu poți să mă atingi și să îmi faci rău , pentru că Dumnezeu îmi este martor că mi-ai făcut așa de mult rău în acețti ultimi trei ani , ignorându-mă așa cum o faci tu .

Alte notițe din jurnalul Zburătorului , partea a 4-a

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Alte notițe din jurnalul Zburătorului , partea a 4-a
iun. 052018
 

11 Mai 2018

Sică , Sică , Vasilică ,

Te-am visat , în sfârșit , în dimineața asta . Dar nu îmi amintesc nimic din acest vis . A fost doar sugestia . Îmi vorbeai sau mai degrabă vorbeai de unul singur , iar eu te ascultam pentru că treceam mereu pe lângă tine sperând să mă hârjonesc de tine sau să iau vreun fel de germen de la tine . Erai așa de splendid , ay , papi !! Negru ca tăciunele , înalt , cam slab , dar destul de bine legat . Și nostim . Tare nostim trebuie să fi fost ce ziceai pentru că m-am trezit cu rânjetul pe buze . Doamne , ce zâmbet larg aveam !!! Mi s-a părut că eram fericită . Sau pe acolo …

10 Mai 2018

Revin din când în când pe profilul prietenului tău cu nume de Emergency Room în speranța că poate va distribui o poză sau o postare în care să fii și tu etichetat . Caut cu disperare să primesc un fel de frimitură , un bit de informație despre tine . Orice despre tine , ceva real despre cine ești , iar nu un produs fabricat în uzina fără limite a imaginației mele . Acum vreo trei zile iată că George Clooney de la Camera de Urgență se milostivește de bietul meu suflet și distribuie o amintire din 2017 în care apari și tu . Oh , wow !!! Am crezut că mi-am dozat inima cu zece cafele tari dintr-o sorbitură când ți-am citit numele în lista aia . Dar , spre marea mea dezamăgire , poza data de acum vreo 15 ani , potrivit cu declarațiile altor participanți din comentarii . Stai să fac un calcul . Acum 15 ani însemna 2003 , adică anul nefast în care te-am văzut prima oară pe XZC .. Potrivit cu bălăriile din capul meu și mai ales potrivit cu cele pe care mi le spui tu când mă vizitezi astral , versiunea ta negricioasă și slăbănoagă de 16 ani din acea poză ar fi trebuit să aibă sentimente romantice față de mine . Da’ de unde , mister !!!

Revenind la realitatea mea curentă și dureroasă , am verificat dacă ai dat like pozei în cauză . Ai dat !!! Wow , ce câștig am simțit când ți-am citit numele pe acolo !!! Am aflat , în sfârșit , cu certitudine ceva despre tine !!! Undeva între 7 Mai 2017 și 7 Mai 2018 ai fost online , pe Facebook și ai dat acel like pozei . Și , dragul meu prieten , asta este tot ce știu despre tine . Not much to work with , right ? I am off to sleep now . Poate că am parte de tine măcar acolo , dacă aici nu am nicio șansă .

7 Mai2018

Când aveam acele vise frumoase cu tine , înainte să aflu că , de fapt , locuiești în București și că ești bine , sănătos , în loc de captiv și sclav pe undeva prin Australia , visele mele te înfățișau întotdeauna ca pe cineva foarte puternic , inteligent și extrem de creativ . Ca și cum erai cineva care știa să pătrundă cu ușurință și să manipuleze lumea visului . Am avut un astfel de vis deosebit de drăgălaș prin decembrie 2015 sau cel mai târziu în ianuarie 2016 . Oricum , undeva la începutul acestui fenomen , în perioada sa de glorie , în epoca sa de aur . Acum suntem , din păcate , în epoca de fier , cea mai puțin evoluată dintre toate .

Părea un vis mecanic , obișnuit . Eu făceam parte din juriul unui concurs de talente . Printre participanți se afla și o femeie în vârstă și trăznită de tot care o impersona pe Britney Spears . Era îmbrăcată precum Britney în videoclipul melodiei ‘Toxic’ , pare-mi-se , cu un catsuit din plasă și cu lenjerie intimă viziblă pe dedesubt . Cânta și dansa și făcea un show incendiar , ce să mai , dacă nu ar fi fost deosebit de grețos . Se lipise mai ales de mine , urmărindu-mă peste tot și sâcâindu-mă cu tot felul de năzdrăvănii . Fugeam pe niște scări în sus la un moment dat ca să nu dau nas în nas cu ea . Mă oprisem într-un loc mai retras , ca un fel de balcon , de unde puteam privi pe casa scărilor . Ea urca încetișor pe încălțările sale de 15 cm înălțime a tocului când , deodată , zidul din dreptul scărilor pe lângă care tocmai trecea domnița în cauză s-a prăbușit . Descriu greșit momentul . În fapt , apăruse un fel de mecanism , ca laserul , care tăia peretele în formă de cerc pentru ca cineva să se strecoare pe acolo . Bucata asta rotundă din zid a fost apoi smulsă din loc , iar prin spărtură au pătruns niște indivizi îmbrăcați în negru , ca o echipă de teren de genul Delta Force . În fruntea echipei se afla actorul Jean Reno , francezul . Au capturat-o pe trăznita mea participantă la concurs și s-au făcut nevăzuți prin gaura din perete . Eu priveam de pe micul meu balconaș la toate acestea . Prin acea spărtură se mai vedea ceva , după ce ceilalți au dispărut din peisaj . Era un bărbat pe un scaun de regizor care stătea cu spatele la mine . Era îmbrăcat casual , cu pantaloni la dungă și în cămaă cu mânecile sumetecate , dar în teniși . S-a ridicat de pe scaunul său regizoral , s-a întors spre mine , s-a apropiat de gaura din perete și s-a aplecat , cumva teatral , în fața mea . Erai tu , Zburătorul meu . Îmi arătai cum tu îmi regizai și manipulai visele . Iar eu , prostuța de mine , chiar am crezut că ești tu , cel real din carne și oase , cel cu atâta putere imaginativă . Și vai mie , Doamne , cât de drag mi-a fost de tine !

1 Mai 2018

Mi-am amintit de următoarea pățanie pe care o consider destul de semnificativă ca să fie consemnată în cronologia de față . Cred că s-a întâmplat în urmă cu mai bine de un an pentru că îmi amintesc că i-am povestit-o terapeutei mele reiki anul trecut , în mai , la ultima noastră întâlnire .

M-am rugat cu ardoare îngerilor și sfinților să îmi spună adevărata ta identitate , Zburătorule , dar mai ales rolul pe care urmează să îl îndeplinești în viața mea . Am avut imediat după aceea un vis foarte intens , cu prezențe și voci din lumea de dincolo . Am văzut în acest vis o femeie deosebit de frumoasă , cu o prezență atât de blândă , iubitoare și călduroasă , maternă . Mama divină , Kundalini , fără îndoialaă. Mi-a zis doar atât :
– Sassy Felicity . Caută . Nu ai încredere în mine ?
Eu ce să zic ? Că n-am încredere ? Mă mai păcălisem eu și cu alte ocazii când am interpretat greșit mesajele primite . Așa că am tăcut și m-am dus să caut Sassy Felicity . Era titlul unui episod din serialul Arrow , adică supereroul ăla cu săgeți . În dreptul primului rezultat scria așa : „Sassy Felicity 3.13 / You have a visitor . Or as I like to call him your new BFF .”

Trebuie să știi și tu că BFF înseamnă best friend forever . Și cum îmi spune acest mesaj identitatea ta ?? Nu îmi spune cu precizie , dar numerele 3.13 sunt destul de sugestive pentru că cele două desemnează pe cei doi contracandidați la postul de ursit al meu . Adică pe tine și pe apostolul de T. Nu am interpretat mai mult de atât .

Sfârșitul lui Aprilie 2018

Am somnul așa de frânt în ultima vreme . Adorm spre dimineață , pe la 6 , dar câteodată adorm chiar și după 8-9 , ca să mă trezesc de o duzină de ori în timpul somnului . Nu te-am mai visat deloc în aceste ultime săptămâni . Nici măcar o frântură din chipul tău nu s-a mai format pe retina mea în timpul somnului . Am visat alte bazaconii , alte prostii , alți oameni pe care nu îi pot suferi , de a căror amintire vreau să mă eliberez complet . Și așa mi s-a făcut , Doamne , un dor nebun de tine . Așa de mult aș vrea măcar să te visez , chiar și în timpul viselor mecanice și obișnuite . Nici măcar nu mai îndrăznesc să sper la o fugăreală în dimensiunea astrală .

Dar azi mi-a fost răsplătită așteptarea . Te-am visat din nou , după ce am ațipit pe la prânz . Și , cu toate că a fost una dintre acele manifestări nesuferite în timpul cărora ți se schimbă chipul în funcție de stările mele sufletești , semn că ești în realitate o manifestare a minții mele subconștiente , m-am bucurat așa de mult că nu s-a mai lăsat cu prăpăd , cu înjurături și ură și furie . Îmi amintesc așa de puține despre ce am vorbit , dar îmi amintesc că eram așa de somnoroasă , trezită așa în timpul visului , cu corpul fizic încă adormit , dar cu mintea și conștiința plutind între lumi și dimensiuni . Tot ce am vrut a fost să mă cuibăresc mai bine în brațele tale și să adorm la loc . Lucru pe care l-am și făcut . Și era așa de bine , Doamne , nu mai vroiam să se termine , cu toate că nu făceam decât să stăm îmbrățișați .

Am vorbit din nou în ceruri pentru noi azinoapte . Am primit următoarea afirmație despre procesul nostru la tribunalul divin : „Aveți voie la câteva cuvinte de dragoste , cât timp mai așteptați un pic , în timp ce noi deliberăm .” Apoi primim verdictul … și după aceea … ni se va permite măcar să ne luăm rămas bun unul de la celălalt , în persoană . În sensul ăsta , am mai primit o afirmație : „Vă veți cunoaște în persoană în timpul acestei vieți , pentru că așa este cu dreptate .” Numai noi doi să avem curaj . Atâta tot .

Începutul lui Aprilie 2018

De săptămâni întregi încerc săîmi provoc un vis deosebit cu tine , dar nu reușesc . Dau numai rateuri . Mă trezesc în locuri sumbre , întunecoase , tenebroase și păcătoase , cavernoase , în care primejdia mă paște la tot pasul . E un loc atât de urât , de înfricoșător … de singuritate absolută . Mi-e atât de dor de visele pe care le-am avut cu tine la început , din octombrie 2015 până la 1 Martie 2016 , când toată povestea asta atât de frumoasă și inocentă s-a preschimbat în ură și dispreț peste noapte . Zicea bine cel ce zicea că îți trebuie 20 de ani să clădești o reputație bazată pe încredere și de numai 5 minute să o distrugi . Am avut așa de mare încredere în tine în timpul acelor 6 luni . Îmi blocasem cu desăvârșire inteligența rațională . Credeam în toate visele în care apăreai tu , fără discernământ . Și cât de repede s-a dovedit totul atât de iluzoriu . Atât de iluzoriu . Nu mai există voință în mine ca să te visez . Nici nu am mai încercat . Păcat , păcat , păcat . Nu trebuia să fie așa . În sfârșit …

Și mai multe notițe din jurnalul Zburătorului , partea a 3-a

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Și mai multe notițe din jurnalul Zburătorului , partea a 3-a
iun. 052018
 

24 Martie 2018

Mă amenință FB că va dezactiva această pagină dacă nu mai postez nimic . FB are foarte puțină înțelegere pentru situațiile de orice fel , precum accidente , spitalizări , decese , despărțiri și depresii , adică situații care ar putea să te îndepărteze de calculator , de scris și de orice alt hobby pe care l-ai putea avea . Sau chiar de viață .Așa că trebuie să scriu măcar o frază , să nu primesc penalități de la … în fine .

Am avut un vis cu tine azinoapte . Se făcea că treceam iar pe strada pe care locuiești , pe lângă blocul tău de lângă catedrală . M-am uitat în sus , la balconul tău , așa cum fac de fiecare dată în timpul acestor vise . Dar apartamentul era părăsit . Nu mai locuia nimeni acolo . E un lucru care se repetă foarte des în visele mele cu tine . Vorbesc despre abandon , deznădejde , singurătitate cumplită , pustietate și părăsire , etc . Apartamentul nu avea nici măcar geamuri . Era de vânzare . Un fel de agent imobiliar arăta unei tinere familii camerele . Știu aranjamentul camerelor pentru că am locuit într-unul asemănător în copilărie , doar că într-un cartier diferit . Am urcat și eu ca să arunc o privire în sufragerie , unde am dat de o grămadă de mobilă veche și masivă , ca bibliotecile acelea de pe vremuri . Pereții erau roz sau pe acolo . Nu îmi venea să cred că acel loc era așa de părăginit .
– Nu se poate ca el să fi locuit într-un așa loc , mi-am zis în sinea mea , după care m-am trezit .
Nu știu ce să îți zic despre visul meu . Decât că trebuie să am o părere tare , tare proastă despre tine sa visez lucruri atât de deznădăjduite despre tine . Și mai ales atât de des .

3 Martie 2018

Tot în ianuarie 2016 , la scurt timp după visul descris în urmă cu câteva zile , te-am visat din nou în următorul context . Începusem să am în acea perioadă o grămadă de vise semi-obscure cu tine , pline de aluzii și lipsite de indicații concrete și precise . Gravita totul în jurul unui ceva nedefinit , tensionat , mut . Am încercat să îți trimit un sms pe telefonul telepatic cerându-ți să îmi vorbești , să îmi oferi o indicație precisă despre starea ta curentă de atunci .
În timpul visului , eram în vizită la o cunoscută care locuia într-un apartament la parterul unui bloc . Avea ieșire în curte , printr-un balcon , iar nu pe scară , așa cum au toate apartamentele . Ne uitam la televizor când am auzit gălăgie în curtița din fața apartamentului . Cu toate că eram înspăimântate , ne-am făcut curaj să ieșim ăn curte să cercetăm cauza zarvei de afară . Dar ajunsesem prea târziu . Pe alee stătea întins un bărbat între două vârste care părea să fi fost ucis după un atac pe neașteptate , ca un jaf sau ceva asemănător . Tinea în mână un telefon mobil care a început să sune . L-am ridicat , am acceptat apelul și am pus telefonul la ureche . În care a sunat vocea ta , spunând :
– Hi , Kitty-Kat . I am Maurice annd I am heading back home .
Desigur că eu am interpretat că îmi transmiți că nu poți veni la mine pentru că ești implicat ca martor într-un proces de crimă , că te ascunzi într-o ambasadă într-o țară străină și exotică , unde întâmpinaseși dificultăți cu vreun traficant de droguri în timp ce erai în vacanță . Și câte și mai câte nu am crezut atunci . Iar acum am depășit orice limită a absurdului în scenariile mele fanteziste și suprarealiste . Stau foarte prost la capitolul intuiție . Dar sigur mi-ar plăcea să îți aud vocea la un telefon material oferindu-mi explicații pentru tăcerea cu care mă tratezi . Dar i-am dat azi mamei banii câștigați din vânzarea unui al și a unui set de mănuși , fular și fes pentru că familia mea a rămas pe 0 cu resursele . Nu am de unde să îmi iau telefon , ca de numărul tău făceam eu rost cumva . Bănuiesc că trebuie să rămânen la telepatie . Când voi ști și eu ceva concret și palpabil despre tine ? Cine ești , Zburătorule ?

1 Martie 2018

În ianuarie 2016 , când încă nu știam că ești într-o relație cu o fată normală , de vârsta mea , când mintea mea bleguță încă mai credea că motivul pentru care nu veneai la mine era pentru că erai în Australia cu o contesă/marchiză/bogătașă australiancă bătrână care te ținea sub papuc , am avut un vis cu tine care m-a dus în eroare până peste poate . Eram împreună într-un tren , eu la clasa a II-a , tu la clasa I . Ne puteam uita unul la celălalt pe coridor . Tu te-ai ridicat de la locul tău și te-ai îndreptat către mine . Te-ai așezat pe locul din fața mea și mi-ai zis :
– Cred că încep să îmi fac bagajul .
Săptămâni de-a rândul am crezut că erai chiar tu cel care îmi vorbise în visul meu . Am crezut sincer că ai cumva abilitatea de a mi te arăta în vise . Am crezut sincer că exista un fel de cordon ombilical între mințile noastre care facilita visarea împreună . Am crezut sincer că tu chiar urma să îți strângi catrafusele din Australia și că urma să vii la mine . Am crezut sincer că primul lucru pe care aveai să îl faci când călcai cu piciorul pe pământ românesc , scăpat de orice datorie karmică ce te împiedica să te întâlnești cu mine era să te afișezi la balconul meu , unde urma să mă strigi telepatic ca să ies afară . Am crezut sincer că aveam să te văd acolo , jos , așteptându-mă . Și mi-ai fi zis :
– Tu te coboară pe Pământ , fii muritoare ca mine .
Dar nu știu , Zburătorulr , doi ani de făcut bagaje înseamnă exagerat de mult timp pentru împachetat , chiar și pentru o fată , darămite pentru unn băiat . Sper că n-ai naufragiat pe drum . Din nou .

25 Februarie 2018

Mă apuc să consemnez și următoarea amintire , până nu se șterge de tot din mintea mea , așa cum s-au șters o sumedenie de alte amintiri ale viziteelor tale . Scriu cât mai este proaspăt , cu toate că detaliile s-au estompat și încețoșat . Nu îmi amintesc cu siguranță data , dar s-a întâmplat de curând , de când am început să scriu aici . Nu îmi amintesc nici ce visam înainte , dar era cu siguranță ceva ghidat de ființa mea interioară , cu semnale menite să îmi atragă atenția , să îmi trezească luciditatea și conștiința în timpul visului . Unn pic mai târziu , ți-am simțit prezența , acea dulce și tandră prezență de care bunul Dumnezeu nu se îndură să mă lase să mă bucur o perioadă mai lungă de timp . Așa cum nici tu nu mă lași . Îți vedeam brațele în jurul meu , așa cum le văd de obicei când vii la mine noaptea , Împingându-mă de la spate sau trăgându-mă de mâini ca să mă eliberez de carcasa fizică . Erai într-un tricou de casă . Te-am prins de brațe ca să mă cuibăresc mai bine la pieptul tău . Dormeam așa de bine . Înțelegeam cine ești , ce faci și că urma să mă proiectez astral , așa că am încercat să îmi liniștesc mintea și să o golesc de gânduri , dar nu m-am putut abține să nu exclam un „Ay , ay , ay ” . Îmi era atât de somn . Tu ai repetat după mine acest „Ay , ay , ay” cu acea voce a ta atât de blândă și plină de afecțiune față de umila mea făptură . Cât de dragă par să îți fiu când vorbești așa , că nu mai înțeleg nimic .
– Ești blondă de nesomn , ai adăugat . Doamne Dumnezeule Mare , ce se întâmplă cu mine ? Kitty-Kat , iubita mea . Kitty-Kat , adorata mea , te auzeam șoptindu-mi în urechi , în timp ce mă cuibăream mai bine în brațele tale . Dar m-am trezit curând după aceea cu atâta amărăciune în inimă că nu te-am găsit realmente în așternutul meu , lângă mine , peste mine , sub mine , în mine .

24 Februarie 2018

Revin din ce în ce mai rar în acest loc al gândurilor mele , așa cum aproape că nu m-am mai întors deloc la blog și jurnal . Speram ca scrisul să mă ajute să văd mai limpede diversele întâmplări din viața mea , dar de cele mai multe ori simt că au fixat mai multă confuzie în conștiința mea decât clarviziune . Aici , pe pământ , abia mai reușesc să îmi îndrept atenția spre tine , Zburătorule . Dar în dimensiunea astrală nu ratez nicio ocazie , spontană sau indusă și ghidată , să nu încerc să ajung la tine , să văd cum arăți , ce faci , unde dormi , cine ești . Nu am reușit să ajung niciodată la tine . Mă pierd mereu pe drum . Îmi pierd concentrarea și adorm . Pierd legătura cu conștiința lucidă și pătrund în dimensiunea fabuloasă , ilogică și irațională a visului . Nu știu ce se întâmplă . Nu îmi dau seama cum să o fac .
Joi noaptea m-am trezit în timpul visului . Primeam semnale care îmi atrăgeau atenția . Cel mai greu a fost să mă conving să mă ridic din corp , să îmi găsesc voința . Dormeam și mă simțeam așa de obosită și copleșită , cu ploapele grele ca de plumb .
– Haide , Kitty-Kat , am zis . Nu poți rata ocazia să mai vezi din nou lumină , soare și verdeață .
AAșa că m-am ridicat . M-am îndepărtat cât mai grabnic de corpul fizic pentru a nu fi atrasă înapoi de cordonul de argint , așa cum specifică teoreticienii despre proiecție . Am ieșit prin perete , pe balcon , chiar în mijlocul Călărașiului , planand în aer într-o rochie albă , lungă . Gândul meu s-a orientat instantaneu către tine , așa cum se întâmplă de fiecare dată în astral . De data asta , ființa mea a părut să știe mai bine ce să facă ca să ajungă la tine , dar degeaba . Când credeam că am ajuns în camera în care puteai să dormi tu , am intrat pe un hol , unde m-am oprit dinn zbor . Pe un afișier de pe acest hol , am găsit niște foi scrise de mână , ca un poster . Erau și câteva poze cu tine pe care încă mi le amintesc . Textul nu . Știam că deja nu mai puteam fi în astral , ă acel context era specific visului mecanic , că totul era o manifestare a subconștientului meu care reacționa pe loc la emoțiile mele . Este un loc tare molipsitor . Cu altă ocazie .

Mai multe notițe din jurnalul Zburătorului , partea a 2-a

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Mai multe notițe din jurnalul Zburătorului , partea a 2-a
iun. 052018
 

21 Februarie 2018

Îmi amintesc că la începutul anului trecut , în apropierea Bobotezei , ceva s-a schimbat drastic în mesajul prmit de la ghidul meu divinn , din ceruri . După luni și luni întregi de inhibare a dorinței mele de a vedea din nou ca să nu îmi provoc mai multă suferință , mi s-a transmis pe cale spirituală că a venit timpul să mă rog să văd din nou . Am primit și sfaturi și indicații despre ce să fac , să spun , unde să mă duc , etc. pentru ca minunea să se întâmple . Era o veste formidabilă care m-a imbucurat nespus de mult , pentru că am crezut că se apropia , în sfârșit , momentul întâlnirii mele cu tine .
La câteva zile după aceea , ti-am simțit prezența în miez de noapte . Dormeam cu ochii deschiși în plan astral . Eram spirit în corpul meu fizic și vedeam prin ochii mei materiali ca prin sticlă sau ca printr-un geam . Era nespus de ciudata această formă de vedere care se manifesta . Eram trează și lucidă , dar imobilă și captivă în corp , fenomen cunoscut ca paralizia din timpul somnului . vedeam prin ochii mei fizici , care erau închiși , cum niște mâini se fluturau în fața mea , atrăgându-mi atenția . Vroiam să mă ridic , eu spiritul , dar mâinile acestea mi-au semnalat să stau pe loc și să nu mă mișc . Erai tu , stand deasupra mea . După care te-ai întinns pe pat lângă mine , pe partea stângă , pe care dormeam . M-ai privit cu nemăsurată blândețe și duioșie . Îți vedeam corpul astral în dimensiunea extrafizică prin corpul meu fizic complet adormit , prin ochiul minții și erai tu , cel pe care îl vreau și de care îmi este atât de frică , dragul meu Light ( citește Slăbănog ) . Nu Îți vedeam gura deschizându-se ca să îmi vorbești , dar îți auzeam toate gândurile într-o fracțiunne de secundă , în același timp , ca și cum între mințile noastre era conectat un cabluu de rețea care îmi permitea să descarc instantaneu fișierele din mintea ta într-a mea . Telepatie ? Să fi fost oare ? Mi-ai zis
– Stai acolo . Nu te mișca . Lasă-mă să te privesc . Și , din câte am înțeles , și tu mă vei putea privi săptămâna viitoare .
A mai trecut un an între timp și încă aștept ca soarta mea și planul material să se sincronizeze cu planul lui Dumnezeu pentru mine . Precum în cer , așa și pe Pământ . Timpul continuă să fie o variabilă a Universului pe care nu reușesc să o înțeleg . Dar încerc să trăiesc acea noapte zi de zi pentru că nu îmi amintesc altă întâlnire cu tine în timpul căreia să mă privit cu acei ochi atât de generoși . Câtt n-aș da să fii real . Și pe toate le-aș ierta numai să fii real .

18 Februarie 2018

Câteodată bine mai e , Doamne , să îți iei o pauză prelungită și binemeritată de la propria minte și gânduri , cu scopul de a-ți limpezi tocmai sistemul nervos , atât de strâns legat de fenomenele și procesele minții . Dar , în loc să te limpezești și să te calmezi , în loc să te capeți cu clarviziune , sfârșești prin a-ți înrăutăți starea minții , întorcându-te la nesfârșit în hăul și abisul suferinței , deznădejdii și îndoielii . Așa am vrut să profit de cele câteva zile din urmă ca să aprofundez mai îndeaproape dilema Zburătorului din conștiința mea . Și nu am ajuns decât la o singură concluzie pertinentă . Dacă erai real , ai fi venit până acum . Ai fi lăsat totul deoparte , casă , masă , familie și prieteni , meserie , visuri și idealuri și mi-ai fi bătut la ușă . Da , da , întocmai , așa pur și simplu . Așa cum se face în filme . Așa cum își dau seama toți actorii și toate personajele din cărți că toată viața e cumplit de inutilă fără acea scânteie de iubire sinceră și devotată care să le fie mereu alăturii . Dacă erai real , nu ți-ar fi păsat că sunt oarbă și parțial surdă și nu m-ai fi lăsat să trec prin starea asta de una singură . Nu ți-ar fi păsat de aceste lipsuri ale mele fizice și ai fi venit cu mine în India sau în Urlanda sau în Narnia ca să îmi recuperez vederea , dacă acolo credeam eu că se putea întâmpla . Dacă erai real nu ți-ar fi păsat de bani și de nimic material , pentru că banii se fac dacă ai voință și nu ești leneș . Ai fi vennit până acum , indiferent de problemele pe care le ai , fie ele o anchetă militară , pedeapsă capitală , închisoare pe viață , hernie de disc , procese și judecăti cu rudele pentru o bucată de pământ sau un prăpădit de apartament cu două camere . Pur și simplu ai fi venit . Era atât de simplu , dar numai noi nu reușim să transcendem propria suferință și prostie și complicăm mersul lucrurilor cu dorințe extravagante , cu excursii în Tenerife , cu apusuri și răsărituri de soare și pahare de șampanie închinate întru victoria și supremația egourilor noastre . Crezi că îi mai pasă cuiva de toate astea , după ce am gustat cu tine libertatea de a merge în voie pe lună , în dimensiunea astrală ? De aceea nu ești real și nu te-ai mai fi pus într-una împotriva bunăvoinței divine care nu dorește decât să te elibereze de sub jugul popriei karme , propriei minți prostovane și nătânge . Dacă erai real , pur și simplu nu ai fi permis să ajung să îmmi pierd complet mințile . Așa că , dacă ești real , de ce te comporți ca un torționar ? Ca pedepsitorul meu , ca judecătorul meu ? Ca dușmanul meu de moarte ? Doamne , unde este mila din Tine ?

Niște notițe din jurnalul Zburătorului , partea 1

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Niște notițe din jurnalul Zburătorului , partea 1
iun. 052018
 

Miercuri , 14 Februarie 2018

·
Zburătorule ,

Degeaba te-am așteptat noaptea trecută să vii la mine , fiind noaptea de Sfântul Valentin și toate celelalte . Și , cu toate că stau tare prost la capitolul romantism , afecțiune și iubire în ceea ce te privește , nu pot nega că egoul meu supraîncălzit apreciază efortul pe care îl depui ca să îmi faci aceste vizite nocturne . Desigur că și eu aș putea să fac acest efort de a ajunge la tine în dimensiunea astrală , dublând în acest fel șansele noastre de întâlnire , mai ales acum când știu că n-am să te mai găsesc în pat îmbrățișând o altă fată . Dar eu continui să am mari dificultăți în masterizzarea proiecției astrale .
În orice caz , pentru că nu ne-am întâlnit noaptea trecută , nu am avut de ales decât să mă hrănesc cu o amintire mai veche de a ta , de acum fix doi ani , tot de Sfântul Valentin . Îmi amintesc că picase într-o duminică . Visam . Se manifesta ceva peste măsură de neobișnuiit în timpul acelui vis , lucru care a acționat ca declanșator al lucidității mele . Stăteam pe spate . Undeva deasupra mea , la o înălțime considerabilă , zbura un porumbel alb . Făcea rotocoal-rotocoale prin fața mea , atrăgându-mi atenția . Era ca porumbeii păcii , atâta de alb și gingaș . El m-a trezit în timpul visului , făcându-mă conștientă . La scurt timp după aceea , am simțit decorporalizarea . Știam că erai și tu acolo , trăgându-mă de mâini , ajutat fără știrea ta de puteri mai înalte . Totul se manifesta în același mod după cum eram obișnuită , detalii tehnice despre care voi scrie cu altă ocazie . Cert este că am ieșit din corp ca să mă trezesc pe scara blocului , încercând să trec prin perete , fără izbândă . După ce m-am lăsat păgubașă , m-am întors spre tine . Erai în haine de casă , în izmene albastre și un tricou negru , pre care scria ‘The Offspring’ . Desigur , nu mă așteptam să fii pretty fly for a white guy . Te-am apucat de mână ca să te opresc din a te face nevăzut de la fața locuului , așa cum ar fi făcut un infractor de rând . Arătai așa cum mi te aminteam de la 20 de ani , dar cu vreo 10 ani mai în vârstă .
– Vrei să te întâlnești cu mine la un drink astăzi ? m-ai întrebat tu .
Cum eu tremuram ca frunza de emoție și de drag pentru tine , m-am trezit imediat . Și uite așa aștept de doi ani acel ‘astăzi’ și acel ‘drink’ .

Marți , 13 Februarie 2018

Zburătorule ,

Tot căutând cu de-amănuntul prin amintirile prăfuite ale vizitelor tale nocturne , am dat de una pe care nu reușesc să o plasez cu destulă precizie în timp , dar care se păstrează destul de vie în mintea mea , așa că merită consemnată . Trebuie că s-a întâmplat undeva în jurul Sfintei Marii , în august 2016 . Îmi amintesc că , în jurul acestei date , am ajuns la urgență la spital după un fel de atac de panică pentru că simțeam că îmi bătea inima pe dreapta . Dar se prea poate ca toate astea să se fi întâmplat în iulie . Îmi amintesc că așteptam deja de luni bune să accepți cererea mea de prietenie de pe FB , după ce te salutasem deja prin doi prieteni de-ai tăi și chiar și prin prietena ta de atunci , fără să primesc vreun răspuns de la tine . Nu mai puteam suporta . Îmi amintesc cum cineva îmi descria pozele tale cu această altă fată , cum și ce făceați , etc . Nu mai avea rost , îmi ziceam . Era o cumplită nebunie să te mai aștept , să mai sper , să mai cred că era ceva real în visele mele . Așa că am decis să o șterg pe iubita ta din lista mea , iar pe tine să te blochez complet . În noaptea aceea , m-ai vizitat . Erai totul un val-vârtej , o vijelie . M-ai cuprins cu totul în brațe , mi-ai luat palma în mâna ta și mi-ai îndreptat-o spre coșul pieptului , acollo unde arăți de obicei că sa află sufletul .
– Ai deja ceva aici care I like , mi-ai zis . Eu nu mă blochez de ziduri , ai adăugat mai târziu în acea noapte , în timpul unei noi vizite , cu toate că în timpul acestei noi vizite te înfățișai cu chipul mult mai tânăr și chipeș al lui B. , cel care a contribuit maxim la atacul meu cerebral . Chip pe care aș fi putut să îl îndrăgesc mai mult dacă ne-am fi cunoscut într-un alt context istoric .
Dar să fi fost like-ul din formulareaa ta o aluzie la blocajul pe care ți-l aplicasem cu numai câteva ore în urmă ? Să fi știut tu oare că te îndepărtasem de a-mi mai accesa postările ? Dar oare să fi făcut acest lucru până atunci ? Să mă urmărești în ascuns , ca un nebun înfricoșător și deviat ? Dar ai putea tu oare să fii mai deplasat decât mine , eu cea care ți-am dedicat un întreg blog și o pagină pe FB ? Poate să fie ceva mai disperat decât gestul meu ? Cum și cui să îi dovedesc eu că tu ești infractorul , invadatorul , asupritorul și intrusul ? N-am cum să îi spun niciunei fețe de pământean că ești tu cel care mă chinuiește de doi ani și cinci luni , fix . Azi se împlinesc . Nu pot să fac nimic . Este așa cum mi-ai mărturisit cu o altă ocazie :
– D.M. și ceilalți lasă amprente . Eu nu las .
Desigur , Zburătorule . Tribunalul uman nu vede , dar cel al lui Anubis da . Acum îmi pare așa de rău că nu am scris atunci despre acea vizită a ta cu amprentele . Fusese una dintre cele mai lungi . Cu toate că , la sfârșit , am decis să îți întorc definitiv spatele .

Marți , 13 Februarie 2018

Zburătorule ,

Sunt atât de multe vise și momente în timpul cărora m-am intersectat cu tine , că acum simt un regret nespus că nu le-am consemnat în scris la momentul potrivit , când amintirea lor era mult mai proaspătă și vie în memoria mea . Acum nu pot decât să lucrez cu umbre și impresii ale acelor fenomene de atunci . Și sunnt atât de multe . Dar iată una dintre aceste întâmplări de care îmi amintesc mai bine .
Trebuie să știi și tu că există acest obicei la noi , la români , ca dee Sfântul Andrei domnițele , fetele nemăritate și nebunele să își viseze ursitul , după efectuarea unui ritual în prealabil . Am făcut și eu acest ritual trei ani la rând . De fiecare dată am avut același rezultat în privința persoanei visate . Anul trecut , în noapptea de 29 spre 30 Noiembrie 2017 , de Sfântul Andrei , am pus o crenguță de busuioc sub pernă , așa cum se face , apoi m-am rugat la Dumnezeii din stele să îmi arate în vis ursitul , băiatul cu care îmi este scris în stele să fiu . Am rugat energiile universale să nu mă dezamăgească și să îmi permită să văd fața acestui băiat , chiar dacă el ar fu altcineva față de cel pe care mi-l doresc .
Am alunecat apoi în vis cu atâta ușurință , că a fost aproape jenant că nu pot să îmi păstrez luciditatea în timpul viselor mai des . M-am trezit lucidă și conștientă în mijlocul unui vis care părea pur și simplu că mă aștepta să îmi transmită un mesaj . Eram într-o cameră oarecare . Pe un perete se găsea o ușă . În cameră mai erau două persoane , un băiat și o fată care păreau că vroiau să mă ajute , să mă ghideze , să îmi mențin luciditatea cât mai mult . Am vrut să îi îmtreb ceva fără noimă , dar ei s-au grăbit să îmi spună :
– Lasă aceste lucruri pentru mai târziu . Grăbește-te . Intră pe acea ușă . Uită-te în cealaltă cameră . Întreabă acolo și privește . Îți vei găsi răspunsul .
Așa că am deschis ușa și am intrat în vechea sufragerie din primul apartament în care am locuit cu familia mea , până la vârsta de 9 ani . A fost singurul loc din cel 15 în care am locuit până acum , la 30 de ani , pe care l-am considerat și simțit acasă .. La vechiul birou din lemn din această sufragerie , pe unn scaun directorial , se afla un bărbat . Stătea cu spatele la mine și scria într-o carte groasă , enormă , cu siguranță mistică , ca un fel de registru cu foi infinite sau ca o carte de vrăji . Sau poate era chiar cartea vieții mele cuprinsă în înregistrările acașe .
– Cine este ursitul meu ? am întrebat pe acest bărbat .
El s-a întors cu chipul spre mine . Fața sa bătrână , albă și înțeleaptă s-a preschimbat , pixel cu pixel , moleculă cu moleculă , în chipul tău .
– Bine , fie . Tu ești , am zis eu .
Tu mi-ai zâmbit nespus de nevinovat și commplice . Nu mi-ai zis niciun cuvânt , dar ochii tăi spuneau totul . Iar eu nu am fost dezamăgita că tu erai . Și m-am trezit .

Luni , 12 Februarie 2018

Zburătorule ,

Te-am visat vineri noaptea din nou . A fost un vis tare nostim , părea aproape bătător la ochi la câte simboluri subconștiente am recunoscut în acest vis . Dar ca să îl descriu în detaliu ar fi o muncă de sisif . Cert este că , la un moment dat , mă aflam într-un colț al unei camere , așteptând să îmi primest pedeapsa pentru o obrăznicie oarecare pe care o făcusem când , deodată , m-am simțit trasă prin perete de două mâini nevăzute , eliberându-mă de asupritorii mei din camera respectivă . Erai tu cel care mă salva într-un mod atât de neașteptat și drăgălaș . Asă că nu am putut să joc deloc cartea mea preferată de ofensată , de enervată și iritată . Motiv pentru care te-am lăsat să faci ce ai vrut cu mine . Și , înn timp ce te nerușinai cu mine în fel și chip , mi-ai șoptit în ureche :
– Kitty-Kat , and I don’t know what to do , ‘couse I’ll never be with you .
După care m-am trezit . Desigur că mintea mea subconștientă a ales melodia ‘You’re beautiful’ de James Blunt după care să construiască un întreg vis . Nu pot să subliniez mai mult și mai bine cât sunt de deznădăjduită în privința unei posibile întâlniri cu tine , în ciuda acestor lucruri pe care le fac pe care le simt în zadar . Într-adevăr cred că n-am să fiu vreodată cu tine , dar ca să îmi facă în ciudă” , cu puțin timp înainte de vizita ta , am avut din nou o viziune prin al treilea ochi . Ne întâlnim în cele din urmă . Și cu asta basta .

Duminică , 11 Februarie 2018

Și la începutul anului am călătorit cu mintea în dimensiunea cauzală ca să dau ochii cu marele judecător divin , Anubis cel cu capul de șacal care înclină balanța în favoarea sau împotriva ta , roasî fiind până în măduva oaselor de buna judecată a lui Dumnezeu pe care Îl cred adesea scos din ecuație de principiul său contrar demonic . Iar Anubis mi-a zis :
– La sfârșitul lunii ianuarie sufletul tău geamăn va duce o mare bătălie care va marca sfârșitul războiului .
– Înseamnă acest lucru că ne vom putea întââlni în curând ? a întrebat sufletul meu atât de deznădăjduit , dar licărind a speranță .
– El mai are probleme la parchetul nostru de pe lângă tribunalul divin cu o datorie care ar putea să îi spulbere orice vis de libertate , mi-a răspuns Anubis cel care împarte legea fără greș .
– Cum să înduplec sorții ca să iasă el învingător ? Cum să îi răscumpăr libertatea ? Cum să plătesc din capitalul meu universal în numele lui ?
– Nicio avere , nici argintul , nici aurul , nimic nu mă satisface decât sufletele voastre . Și pentru ca mila divină să încline în favoarea voastră , atunci tu roagă-te pentru iertarea sufletului său .
Si deci am coborât din aștri și am învățat să mă rog și cu inima , nu numai cu mintea .

Duminică , 11 Februarie 2018

Zburătorule ,

Știi și tu cum este mintea omului , atât de plină de îndoială și de slăbiciune . Atât de grabnică să se lase pradă tentațiilor de orice fel . Atât de dornică să se lase ispitită de fleacuri , dar mai ales de posibile surse pentru și mai multă suferință . Zic astea pentru că mai-mai că îmi vine să îl las pe acest prieten al tău să îmi intre pe sub piele doar pentru că îmi dă like-uri la pozele de pe FB . Îl simt pe acest prieten al tău mult mai aproape de mine doar din cauza acestei formalități banale pe care o face , dar așa îmi tresare innima când îi aud numele în lista de oameni care au apreciat o poză că am ajuns sincer să îmi pun sub semnul întrebării raționamentul . Sunt slabă și nevolnică și aș face orice pentru un gest de bunăvoință din partea unui om . Și pare-mi-se că , ori de câte ori îmi dă el vreun like , simt că parcă îmi dai tu , știind în sinea mea , de la el , că voi doi vă mai întâlniți ocazional . Oh, și ce fericire nespusă trebuie să fie să fii oricine și să stai în fața ta și să vorbești cu tine despre fotbal , mașini și femei . Vezi de ce îl las să mi se strecoare în mintea subconștientă ? Da , da , desigur , din prostie și din nimic altceva .

Conflict de interese între ambiție și simplitate

 Specialiștii  Comentariile sunt închise pentru Conflict de interese între ambiție și simplitate
mai 312018
 

Zburătorule ,

Se scurge timpul acesta și nu se mai întoarce . Sau ba din contra , se întoarce sub formă de efecte care să ne muște de partea dorsală a corpului ? Cred cu toată convingerea în teribila lege a karmei , legea cauzei și a efectului . Când m-am apucat de scris pe acest blog în rmă cu un an și jumătate , am tratat subiectul cu atâta superficialitate , cu atâta neseriozitate , că mă sperii când mă gândesc la nivelul de libertinaj pe care mi l-am permis în cuget . Am crezut că îmi fac un bine incomensurabil luându-mi libertatea de a scrie despre orice cu atâta gratuitate , am crezut că folosesc scrisul ca tehnică de eliberare emoțională , dar cu timpul procedura aceasta aleasă de mine ca să mă eliberez și să mă vindec mai tare m-a împovărat . M-am încărcat de rușine și de remușcări . m-am compromis și am compromis și pe alții , fără să mă gndesc la consecințe . Am intervenit în câmpul energetic al altor oameni . Am influențat alte vieți . Și când mă gândesc că am făcut toate aceste lucruri în sens negativ , îmi vine să mă huidui pe mine însămi și să o fac pe Hudini , ca să dispar de pe fața planetei .

Cât de nostime mi s-au părut postările mele din urmă , la momentul publicării lor . Cât de talentată mi se părea că sunt . Cât de sigură eram pe mine că dădusem cel mai bun rezultat . Cătă mândrie , căt orgoliu , cât amor propriu ! Îmi vine să intru în pământ de rușine ! Și nu e vorba numai despre acest blog , ci în general , cu toate lucrurile pe care le-am făcut până acum așa , în dorul lelii , ca să mă aflu în treabă , ca să nu zic că nu am făcut chiar nimic . Am petrecut zeci și zeci de ore buchisind la câte un lucru ca să se dovedească toată această muncă în zadar un oarecare timp mai târziu . Am pierdut , rând pe rând , toate lucrurile pentru care m-am ostenit zi și noapte , distrugându-mi sănătatea , somnul , odihna , nervii . S-au dus pe apa sâmbetei toate site-urile , toate conturile pe programele de afiliere , s-au dus la dracuț toate canalele mele de Youtube , tot traficul , toți subscriber-ii și follower-ii . M-am poticnit de acest atac cerebral tocmai când eram pe val , mi-am pierdut toată priceperea dobândită cu atâta trudă , s-au spulberat toate visurile , toate speranțele , toată nădejdea în mai bine . Sunt blocată , cu un picior în groapă și cu capul pe pernă , copleșită de senzația asta morbidă de verigă slabă și inutilă . Nu îmi mai iese nimic , mie căreia îmi ieșiseră atâtea . Și chiar când le făcusem atât de superficial . Nu mai știu care este drumul , dar nu mai pot continua nimic făcut în doi peri , fără scop și finalitate , cu toate că nu îmi dă nimeni senzația că i-ar păsa de scopul , de eforturile mele . Mă obosesc atâta în conștiință ca să mă vindec de orbire ca să îmi ajut și aproapele să se vindece și acesta , dar acestuia nu îi pasă câtuși de puțin de încercările mele . Fără rezultat , orice încercare e lipsită de valoare atât pentru noi , cât și pentru semenii noștri .

Și duc această povară copleșitoare în urmă . Pot să mă vindec de orbire . Am timp să testez cea mai simplă modalitate de a obține acest lucru , adică auto-sugestia pozitivă și auto-profeția împlinită . Simt că e de datoria mea să îmi ajut aproapele cu o poveste de vindecare pe cinste . Dar există un conflict de interese crâncen în conștiința mea . Nu vreau să fiu vindecătoare , nu vreau să fiu predicatoare , nu vreau să fiu misionară și să umblu prin lume ținând conferințe și convertind , hipnotizând oameni la profesiunea mea de credință nou fondată . Nu vreau să mă duc la Happy Hour , la Cătălin Măruță , sau la Acces Direct sau la Teo Trandafir și nici măcar la CNN , pentru o oră de faimă , pentru o oră de publicitate gratuită a metodei mele de vindecare . Sunt deja prea multe poveștiri adevărate despre vindecări miraculoase , despre tehnici și școli mistice și ezoterice . Nu pot duce lupta dintre medicina clasică și Iisus Hristos dusă cu conștiința de rând adormită . Nu vreau nimic din toate astea . Nu le vreau pentru că am să le fac prost . Deja am făcut totul atât de prost , de slab din punct de vedere calitativ . Mi-e atât de rușine când mă gândesc la toate aceste tentative ale mele de a salva lumea de întuneric . Nu aș sta de vorbă decât cu un psiholog complet deschis la minte . Dar , în lipsa acestuia …

Tot ce vreau este să fiu tâmplăriță și să îmi vând lâna , croșetele , andrelele și lucrăturile de mână . Asta sunt . O biată casnică .