Feb 092017
 

M. ,

Şi ce mi-e ciudă să îţi scriu din nou . Aşa de ciudă , că mi se încreţeşte fruntea şi mi se zbârceşte al treilea ochi între sprâncene . Nu e neapărat din cauză că nu vreau să îţi scriu , ci din cauză că este foarte greu să ţin pasul cu vocea asistentului de pe windows care citeşte romana ca un american . Am cunoscut suficienţi străini şi tot nu înţeleg pronunţia . După ce termin un post din ăsta sunt frântă ore în şir . Dar nu ştiu cum altfel să îţi zic ce se mai întâmplă în viaţa mea . Nu ştiu cum să mai fac şi ce să mai zic , cărui zeu să mă rog , pe care Dumnezeu să înduplec să îmi spună ce se întâmplă . Scriu pentru prima oară cu ochii ăştia blegi şi inutili plini de lacrimi şi cu mucus în stomac de la atâtea smiorcăială.

De 16 luni mă întreb cum poate un suflet geamăn să îţi facă asta , să se comporte ca şi cum tu , celălat , nu ar exista . Cum poate unul să îi dea ignor maxim celuilalt ? Cum poate unul să nu îşi dorească prezenţa celuilalt ? Să nu îşi dorească să îl îmbrăţişeze , să îl sărute , să îl ajute ? Eu una cred că totul este alegere în viaţă , deşi putem acţiona în baza dharmei personale . Şi mi se stafideşte inima când mă gândesc că tu alegi zi de zi de 16 luni să nu îmi spui ” Bună „. Deşi trebuie să ştii că nu văd şi nu aud perfect . Dar oare ştii tu că aceste două defecte nu sunt totul ? Că de trei ani încoace trăiesc un coşmar permanent din care nu reuşesc să mă trezesc ? Şi asta nu din cauza AVC-ului , ci din cauză că mi s-a activat corpul energetic care mă face să fiu hiper conştientă de fiecare fenomen biologic , chimic , emoţional şi energeticc din corpul meu . Fiecare secundă de existenţă este teroare pentru mine , oricât de mult aş încerca să schimb programul criminal din subconştientul meu . Nu ştiu ce să mai fac . Nu ştiu unde să mă mai duc , ce să mai încerc , cu cine să mai vorbesc . Dacă ai putea să îţi imaginezi câtă nevoie am de somn şi cât de distrusă şi disperată sunt atunci când mă trezesc . Nu vreau să mă mai trezesc ca să nu mai simt dezastrul din corp , din maxilar , din ochi . Dar ce ştii tu despre toate astea ? Nu este ca şi cum ai fi aici , ai întreba şi ai şti cu certitudine ceva despre mine şi situaţia mea prezentă . Poţi să îţi imaginezi câtă suferinţă ai produs numai pentru că ai venit la mine şi m-ai trezit în dimensiunea astrală ? M., nu ai o iubită în viaţa asta cu care să trăieşti experienţa decorporalizării? Nu poţi să o înveţi pe ea , dacă ea nu ştie ? Eu vreau doar să dorm , să nu mai simt , să nu mai fiu aşa de conştientă . Doamne , cât m-am înşelat . Mi se frâng degetele de la cât de încleştaţi îmi ţin pumnii . Am crezut atâtea tâmpenii şi m-am agăţat ca o smintită de ideea de tine , că am pierdut orice legătură cu realitatea . Privesc acum în urmă la toate câte le-am crezut despre tine şi mi-e atât de ruşine cu mine însămi . Îmi vine să mă fac mică , mică , cât o furnică şi să mă ascund , să îmi ling rănile . Şi câte am crezut .

Am crezut că suntem suflete gemene doar pentru că putem să ne proiectăm astral amândoi şi am umblat la pietre în aceiaşi perioadă , deşi astea nu sunt condiţii obligatorii pentru a fi pereche . Şi pentru că m-am fixat pe ideea de suflete gemene , am crezut că ai putea să mă iubeşti indiferent de situaţia mea prezentă , de orbire , de surzenie , de tot . Am crezut că un suflet geamăn ar putea face asta , ar putea renunţa la toate , la relaţia sa , la părinţi , la prieteni , la slujbă , doar ca să îl ajute pe celălalt să se întoarcă la viaţă . Am crezut că unui suflet geamăn nu i-ar păsa de toate astea . Am crezut că scopul principal al noii vieţi reîncarnate este ca pentru cei doi să se reunească şi să se vindece împreună şi să ajute pe alţii. Am crezut că , dacă m-ai iubi cu toate defectele mele fizice , inima mea s-ar deschide , ar ierta şi aş vedea din nou . Am crezut că , dacă m-ai ţine de umeri să nu mă mai zbat , aş observa că nu are de ce să îmi fie frică , că ştie corpul meu ce face . Am crezut că eşti mai trezit şi mai iluminat ca mine şi , ca atare , am presupus că ai mai multă încredere în Univers şi în legile sale .

Şi de 16 luni mă întreb de ce nu vii , aşa că am inventat tot ce se putea ca să explic absenţa ta . Şi am crezut că eşti în Australia , în SUA , în India , într-o relaţie cu o ducesă bătrână sau chiar însurat cu ea , aşteptând să dea ortul popii ca să o moşteneşti şi toate de dragul meu . Ca să nu fim săraci lipiţi pământului când urma să vii la mine . Am crezut că lucrezi în armată sau ân marină , pe un vapor , că eşti detaşat pe undeva prin lume , obligat prin contract la nu ştiu câte luni de muncă şi , ca atare , incapabil să vii în braţele mele imediat . Te-am visat odată implicat într-o crimă şi de aceea am crezut că eşti într-o ţară aiurea , Peru sau Chille , prins în Ambasada română , fără şanse de scăpare până ce vreun proces năbădăios, în care tu eşti martor, nu se termină .

Apoi am aflat că eşti bine , sănătos , în Bucureşti , lucrând la HP , într-o relaţie şi toate celelalte . Aşa că am crezut că ea este bolnavă în fază terminală . Sau un copil la care ţineţi amândoi , ca un nepot de soră sau de frate . Şi din cauza asta ţi-e milă să îi abandonezi . Apoi am crezut că încercaţi să aveţi voi copii , dar unul dintre voi suferă de o aparentă impotenţă şi, prin urmare, unul nu vrea să îl lase pe celălalt din politeţe încăpăţânată . Apropo , în sensul ăsta , al treilea ochi îmi arată imagini cu famiile voastre , cu copiii voştri , toate separate unul de celălalt . . Iar mie îmi trimite să simt iubire , compansiune şi iertare pentru ea . Am crezut că te şantajează emoţional , că te ameninţă căse sinucide dacă o părăseşti , mai ales că şi eu am avut de a face cu un aşa om .

Mă faceţi să îmi fie silă de mine . Gelozie , invidie şi nivelul ăsta de ură şi dezgust nu sunt emoţii pe care să le fi simţit chiar la ordinea zilei . Şi te implor să mă laşi în pace , când tu eşti cel care vine la mine decorporalizat şi îmi spune bălării de genul ” Tu eşti cea la care vine întotdeauna sufletul meu ” . Sau ” Te iubesc ” . Mi se întoarce stomacul pe dos . Nu am simţit niciodat atâta repulsiie câtă simt pentru tine . Şi când am aflat că eşti la 200 de km de mine , au picat cerurile pe mine . Şi când mă gândesc că ţi-am scris , că te-am salutat … tu poţi să înţelegi cât curaj am avut să te salut prin E.R., prin D.M, prin C.C., şi chiar prin prietena ta ? Ei ţi-au spus despre tentativele mele de contact ? M., aţi râs împreună de mine , de sărmana nebună de mine care te căuta bezmetică pentru că te visează prea des . M., ai auzit astea de la ei şi ales să te prefaci , să te faci că plouă , că NU TU eşti cel care mă torturează noapte de noapte de am ajuns în pragul schizofreniei paranoide şi a psihozei . M., tu îmi faci toate astea în mod CONŞTIENT ?

Şi după atâta amar de vreme , nu am putut ajunge decât la o concluzie , la o singură explicaţie pentru care nu mi-ai bătut încă la uşă doar ca să faci dragoste cu mine , omul . Nu suntem suflete gemene , m-am înşelat că aş putea avea o pereche spirituală . Sau nu eşti MAP , ceea ce înseamnă că eşti altcineva şi că nu poţi să îmi spui nici măcar un amărât de bună este pentru că eşti la puşcărie . Este , pur şi simplu , cea mai plauzibilă explicaţie , chiar dacă eu , sufletul , tocmai am scris la tastatură ” caca ” .

Realitatea mea de zi cu zi

Sorry, the comment form is closed at this time.