iun. 052018
 

21 Februarie 2018

Îmi amintesc că la începutul anului trecut , în apropierea Bobotezei , ceva s-a schimbat drastic în mesajul prmit de la ghidul meu divinn , din ceruri . După luni și luni întregi de inhibare a dorinței mele de a vedea din nou ca să nu îmi provoc mai multă suferință , mi s-a transmis pe cale spirituală că a venit timpul să mă rog să văd din nou . Am primit și sfaturi și indicații despre ce să fac , să spun , unde să mă duc , etc. pentru ca minunea să se întâmple . Era o veste formidabilă care m-a imbucurat nespus de mult , pentru că am crezut că se apropia , în sfârșit , momentul întâlnirii mele cu tine .
La câteva zile după aceea , ti-am simțit prezența în miez de noapte . Dormeam cu ochii deschiși în plan astral . Eram spirit în corpul meu fizic și vedeam prin ochii mei materiali ca prin sticlă sau ca printr-un geam . Era nespus de ciudata această formă de vedere care se manifesta . Eram trează și lucidă , dar imobilă și captivă în corp , fenomen cunoscut ca paralizia din timpul somnului . vedeam prin ochii mei fizici , care erau închiși , cum niște mâini se fluturau în fața mea , atrăgându-mi atenția . Vroiam să mă ridic , eu spiritul , dar mâinile acestea mi-au semnalat să stau pe loc și să nu mă mișc . Erai tu , stand deasupra mea . După care te-ai întinns pe pat lângă mine , pe partea stângă , pe care dormeam . M-ai privit cu nemăsurată blândețe și duioșie . Îți vedeam corpul astral în dimensiunea extrafizică prin corpul meu fizic complet adormit , prin ochiul minții și erai tu , cel pe care îl vreau și de care îmi este atât de frică , dragul meu Light ( citește Slăbănog ) . Nu Îți vedeam gura deschizându-se ca să îmi vorbești , dar îți auzeam toate gândurile într-o fracțiunne de secundă , în același timp , ca și cum între mințile noastre era conectat un cabluu de rețea care îmi permitea să descarc instantaneu fișierele din mintea ta într-a mea . Telepatie ? Să fi fost oare ? Mi-ai zis
– Stai acolo . Nu te mișca . Lasă-mă să te privesc . Și , din câte am înțeles , și tu mă vei putea privi săptămâna viitoare .
A mai trecut un an între timp și încă aștept ca soarta mea și planul material să se sincronizeze cu planul lui Dumnezeu pentru mine . Precum în cer , așa și pe Pământ . Timpul continuă să fie o variabilă a Universului pe care nu reușesc să o înțeleg . Dar încerc să trăiesc acea noapte zi de zi pentru că nu îmi amintesc altă întâlnire cu tine în timpul căreia să mă privit cu acei ochi atât de generoși . Câtt n-aș da să fii real . Și pe toate le-aș ierta numai să fii real .

18 Februarie 2018

Câteodată bine mai e , Doamne , să îți iei o pauză prelungită și binemeritată de la propria minte și gânduri , cu scopul de a-ți limpezi tocmai sistemul nervos , atât de strâns legat de fenomenele și procesele minții . Dar , în loc să te limpezești și să te calmezi , în loc să te capeți cu clarviziune , sfârșești prin a-ți înrăutăți starea minții , întorcându-te la nesfârșit în hăul și abisul suferinței , deznădejdii și îndoielii . Așa am vrut să profit de cele câteva zile din urmă ca să aprofundez mai îndeaproape dilema Zburătorului din conștiința mea . Și nu am ajuns decât la o singură concluzie pertinentă . Dacă erai real , ai fi venit până acum . Ai fi lăsat totul deoparte , casă , masă , familie și prieteni , meserie , visuri și idealuri și mi-ai fi bătut la ușă . Da , da , întocmai , așa pur și simplu . Așa cum se face în filme . Așa cum își dau seama toți actorii și toate personajele din cărți că toată viața e cumplit de inutilă fără acea scânteie de iubire sinceră și devotată care să le fie mereu alăturii . Dacă erai real , nu ți-ar fi păsat că sunt oarbă și parțial surdă și nu m-ai fi lăsat să trec prin starea asta de una singură . Nu ți-ar fi păsat de aceste lipsuri ale mele fizice și ai fi venit cu mine în India sau în Urlanda sau în Narnia ca să îmi recuperez vederea , dacă acolo credeam eu că se putea întâmpla . Dacă erai real nu ți-ar fi păsat de bani și de nimic material , pentru că banii se fac dacă ai voință și nu ești leneș . Ai fi vennit până acum , indiferent de problemele pe care le ai , fie ele o anchetă militară , pedeapsă capitală , închisoare pe viață , hernie de disc , procese și judecăti cu rudele pentru o bucată de pământ sau un prăpădit de apartament cu două camere . Pur și simplu ai fi venit . Era atât de simplu , dar numai noi nu reușim să transcendem propria suferință și prostie și complicăm mersul lucrurilor cu dorințe extravagante , cu excursii în Tenerife , cu apusuri și răsărituri de soare și pahare de șampanie închinate întru victoria și supremația egourilor noastre . Crezi că îi mai pasă cuiva de toate astea , după ce am gustat cu tine libertatea de a merge în voie pe lună , în dimensiunea astrală ? De aceea nu ești real și nu te-ai mai fi pus într-una împotriva bunăvoinței divine care nu dorește decât să te elibereze de sub jugul popriei karme , propriei minți prostovane și nătânge . Dacă erai real , pur și simplu nu ai fi permis să ajung să îmmi pierd complet mințile . Așa că , dacă ești real , de ce te comporți ca un torționar ? Ca pedepsitorul meu , ca judecătorul meu ? Ca dușmanul meu de moarte ? Doamne , unde este mila din Tine ?

Sorry, the comment form is closed at this time.